SOARECI DE APA

PERSONAJELE

– MAESTRUL ‘LORGNON’

– SERAFIMA

Doi actori ambulanţi expatriaţi; vârsta lor n-are nici o importanţă. Dintre ei, femeia, ca totdeauna, este cea care are mai mult bun simţ şi, cum este normal, bărbatul este cel mai orgolios. Se iubesc cu patimă şi-şi fac rău cu mari satisfacţii. Ambii suferă foarte tare datorită condiţiei de ‘străini’ ce le este impusă de viaţă. Se află la capătul puterilor şi la capătul pământului locuibil.

DECORUL

O condiţie a interpretării acestui text este aceea ca scena să fie situată sub nivelul stalurilor, dispuse în pantă în jurul sau în faţa ei. În cazul când un teatru cu scenă italiană va dori să-l monteze, scenograful va avea grijă să doteze locul de joc cu fose de diverse adâncimi, pentru a crea un spaţiu sugerând un nivel inferior sălii.

Scena reprezintă un fragment de ţărm oceanic, în ţinuturile calde ale abundenţei; aceasta nu înseamnă că cel care socoteşte că acţiunea s-ar desfăşura pe hotarul dintre omenie şi neomenie ar greşi.

De fapt, scena este goală. Stalurile se presupune a închipui un zid de stâncă ce desparte acest ungher de uscatul aflat undeva mai sus, acolo unde trăiesc oamenii, cu alte cuvinte spectatorii tragediei.

Pentru uşurinţa lecturii numele personajelor au fost înlocuite în text cu: EL şi EA.