Monica LEVINGER: Memorialul din creația unui anonim...

Suntem în pragul lui 2019. Anul acesta, pe 19 ianuarie, se împlinesc zece ani de la trecerea lui Mihai Rădulescu la cele veșnice. Cifra rotundă îndeamnă la retrospectivă și bilanț, căci multe se pot întâmpla în răstimpul unui deceniu, fie ca este vorba de viața noastră personală sau cea a unei întregi societăți. Dar înainte de a continua, se cade să răspund la întrebarea pe care unii dintre cititorii acestor rânduri probabil și-o pun – cine a fost Mihai Rădulescu și ce a reprezentat el pentru cultura și lupta de rezistență spirituală a poporului român? Nu este ușor să prezinți un om căruia destinul i-a hărăzit încercări aspre și grele, condamnându-l în cele din urmă, pe nedrept, la nerecunoaștere și uitare. În ceruri sunt sigură că cel în memoria căruia scriu se bucură de veșnica pomenire, însă în lumea noastră trecătoare și de multe ori atât de nedreaptă cu semenii săi, scriitorul Mihai Rădulescu a fost și este prea puțin cunoscut; din ignoranță sau din rea voință, neprețuit la adevărata sa valoare. Personalitate remarcabilă a culturii române din cea de a doua jumătate a secolului XX, demn să ocupe un loc de cinste în memoria poporului său, Mihai Rădulescu s-ar fi putut număra printre nemuritorii acestui neam, dacă veșnicia nu i-ar fi fost ascunsă sub straturi groase de indiferență și ideologie, dacă mesajul sau nu ar fi fost ignorat. Din păcate, cei zece ani scurși din 2009 au mai adăugat un strat gros de uitare la cel existent deja. Revenind la întrebarea de mai sus, aș putea cita din pagini de wikipedia, prezentându-l pe Mihai Rădulescu ca pe un luptător anticomunist, scriitor de beletristică – prozator, poet și dramaturg -, cercetător de antropologie stilistică și al artelor plastice, armenolog pasionat și editor de excepție....

Stafeta – o scrisoare si un indemn pentru Tudor...

Draga Tudor, Pun ramasag ca randurile mele – ivite ca din senin de nicaieri, din neanturile spatiului cibernetic,  fara nici o atentionare sau pregatire prealabila, te vor surprinde peste masura, iar mesajul purtat de cuvintele scrise  special pentru tine sunt sigura ca te va uimi si mai mult, cel putin in primele momente. La drept vorbind, cine se autodefineste drept “un impatimit al aventurii” (iti mai amintesti…?), scriind pentru o revista de suflet intitulata nu intamplator “Ecoul Hangului”, trebuie sa fie pregatit pentru astfel de “surprize”, pe care mie imi place sa le numesc “mici minuni”. In primul rand, trebuie sa-ti marturisesc ca  “Ultimul clopotel, clasa a IV-a” si “Biblioteca magica” au avut un puternic ecou in inima mea. Citindu-ti scrierile, cu emotie, am inteles imediat ca in ciuda diferentei de varsta de peste patru decenii, ne fascineaza in aceeasi masura universul cartilor si al informatiei. Fara nici o urma de indoiala, ne simtim Acasa in spatiul luminos al bibliotecii! Cat despre oamenii speciali intalniti in calea noastra si eu si tu ne facem o datorie de onoare din a le spune cu recunostinta: “Multumesc!” Pe fondul amintitelor asemanari ne leaga si mai mult inclinarea spre scris, nevoia interioara de a da glas gandurilor, trairilor si sentimentelor. Intr-un cuvant, manuitori ai condeiului in scopul deprinderii exprimarii de sine, apartinem amandoi aceleiasi “bresle”; deocamdata ca incepatori. Ai dreptate, in aceasta lume in continua transformare sunt si lucruri care au ramas si vor ramane neschimbate. Ma refer la intreaga gama de sentimente si simtiri ce ne invaluie in fata rafturilor pline cu carti – aievea sau virtuale -, dar mai ales la starea de minunare pe care taramul fermecat al Bibliotecii o dezvaluie numai alesilor sai; prin noi si cei asemenea noua, mirajul cartilor va dainui...

Chemarea lui Dumnezeu in temnitele comuniste – volumul I...

Aceasta lucrare reuneste 24 emisiuni radiofonice, difuzate intre 2 iulie si 30 decembrie 1997, pe postul Radio Romania Tineret, sub genericul: “CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE”. Ea este inchinata Prea Cucernicului Parinte NICOLAE TANASE, fostul student al autorului, care, prin multa sa intelegere si daruire de sine, a facut posibila aparitia primei ei editii, dupa ce a publicat si a doua editie a lucrarii aceluiasi autor: “CARTEA CRESTINULUI INCEPATOR”.Culegerea si tehnoredactarea computerizata apartin autoruluiPrima editie a cartii de fata a aparut in cadrul Seriei FIUL OMULUI nr. 13 a Editurii Ramida. PREAMBUL Ma gasesc in prezenta Prea Sfintitului Ierarh Vicar Parintele Prof. Dr. Irineu Slatineanu, pentru a afla un cuvant de invatatura despre Chemarea la credinta. Intalnirea are loc in casa Prea Sfintiei Sale. Aerul ei traditional, lumina varului ce-i imbraca zidurile, florile vesele ce-ti intampina pasii cand urci cele vreo doua trepte de la intrare, smocurile de iarba verde, mai mici si mai mari, prezenta unei lupoaice –  e vorba de un caine tanar – ce te saluta cu glas vanjos de mezzosoprana si se zbate, la capatul cladirii, dupa o plasa de sarma ridicata intre patru stinghii, s-o pazeasca de rautatea oamenilor (un dulau vagabond adoptat de Prea Sfintitul i-a fost otravit, in lipsa stapanului, dupa ce, cu un alt prilej, a fost zdrobit cu bata si aruncat in beci), toate se amesteca si se impletesc dimpreuna cu pozitia retrasa din calea aleelor publice ce strabat gradina colorata a Sfintei Episcopii a Valcei, pentru a-ti da increderea ca patrunzi in preajma unui ierarh gata sa-ti acorde timpul, cu intreaga-i intelegere.                 Intentionez sa vorbesc indelung cu ascultatorii mei, cu dumneavoastra, despre Chemarea intemnitatului, fie adresata aceluia care si-a pierdut credinta, fie adresata celui care trebuia sa si-o intareasca. In pregatire, e momentul...

Chemarea lui Dumnezeu in temnitele comuniste – volumul II...

cu un cuvant inainte de Prea Sfintitul Galaction Episcop al Alexandriei si Teleormanului CERUL VAZUT PRINTRE LACRIMI “Slavit fii, Doamne, care dand lumii suferinta, Ne-aduci o isbavire atator dezmatari, Si cu prinosu-i pururi curat Tu dai putinta Doar celor tari sa suie spre sfinte desfatari.” (Charles Baudelaire – “Binecuvantare”)             Iscusit condeier si aprig combatant al erorilor din inchisorile comuniste, “om al durerilor si cunoscator al suferintei” (Isaia 53, 3) – ca fost detinut politic – d-l profesor univ. Mihai Radulescu – ne ofera un prilej de “sfinte desfatari”.             De data aceasta alcatuieste niste “COVOARE” (STROMATA), viu colorate ideatic, dupa modelul lui Clement Alexandrinul, avand ca idee de baza “dezvaluirea contactului produs de Chemarea de Sus acelor cu sufletele deseori golite de orice aspiratie la a se mai inalta, contact readucator de viata, brusc sfintitor, odihnitor, a toate tamaduitor, uneori mantuitor cand omul o primeste” (p.13), bineinteles cu referire la “victimile de ieri ale tiraniei rosii” (ibidem).             Excursul naratorului, fara-ndoiala, se desfasoara emotionant, sub lumina urmatoarelor versuri ale lui Radu Gyr: “In chinul temnitei ma frang Sub grele lespezi mute Si infiorat de doruri plang In amintiri pierdute. Omatul spulberat de vant Se cerne prin zabrele Si-mi pare temnita mormant Al tineretii mele.”             Foarte multi eroi ai istorisirilor autorului au avut intr-adevar “temnita mormant”, dupa ce au vazut “cerul prin lacrimi” (Gustave Flaubert) si s-au convins ca “dragostea intre oameni si intr-ajutorarea crestina au fost mai prezente ca nicaieri in alta parte (…). Aici m-am convins ca sfintenia nu este utopie (…), ca este realizabila de cei ce doresc cu tarie s-o atinga” (p.57).             Comentand pasaje din cartea: “Viata asa cum a fost. Insemnari” de Corneliu Cornea (Arad, Ed. Gutemberg, editia II, revazuta si adaugita, 2003), domnul profesor ne invata...

Pe malul lacului Fundeni. Pe rugul prieteniei care arde vesnic, un prinos de recunostinta si un omagiu in memoria lui...

Domnul profesor Rădulescu mi-a dat întotdeauna pentru acasă teme năstruşnice, ‘nevinovate’ la prima vedere, însă în realitate neînchipuit de grele. Aşa a fost în clasa a noua, când mi-a călăuzit primii paşi în deprinderea limbii lui Shakespeare, dar şi 37 de ani mai târziu, după ce l-am descoperit pe Internet şi am aflat cu uimire că fostul meu dascăl din liceu era defapt scriitorul Mihai Rădulescu, a cărui bogată activitate literară culmina cu o creaţie unică în genul ei, Istoriei Literaturii de detenţie la Români. Bucuria reîntâlnirii a fost de scurtă durată; trei luni mai târziu, trecând în Eternitate, domnul profesor nu a luat cu sine nimic – nici sentimentele pe care i le nutream, nici amintirile noastre comune şi nici, mai presus de toate acestea, Cărţile scrise cu pasiune, cu dedicare, de-a lungul unei existenţe tumultoase, plină de urcuşuri şi coborâşuri deseori ameţitoare. Desigur că citisem reflecţii filozofice de genul celor care-ţi amintesc că “moartea pune capăt unei vieţi însă nu şi unei relaţii”, dar nu mi-am închipuit că voi descoperi eu însămi, prin proprie trăire, adevărul profund al acestor cuvinte. Am crezut că odată cu trecerea domnului profesor la cele veşnice se încheiase înainte de vreme un capitol de viaţă promiţător, abia înfiripat, ce urma să mă poarte sub aleasă îndrumare spre culmi nebănuite în urcuşul descoperii de sine. Tăcerea dascălului meu ar fi trebuit să fie definitivă, însă, pe măsură ce citeam carte după carte din impresionanta-i bibliotecă virtuală găzduită de site-ul său personal, realizam că defapt convorbirile noastre începute în urmă cu câteva luni, nu încetaseră nici o clipă ci continuau pe o cale deosebită. Am înţeles că în paginile scrierilor lui Mihai Rădulescu se găseau, pregătite din timp, parcă special pentru mine, răspunsuri la multe dintre întrebările pe care...

CARTEA PRIETENULUI MEU...

Acest capitol nou al site-ului www.literaturasidetentie.ro cuprinde: Manuscrise ale unor foşti deţinuţi politici care nu şi le-au putut publica pe calea tiparului datorită lipsei mijloacelor materiale sau din alte pricini. Manuscrise privitoare la detenţia altor persoane decât autorul lor care nu a fost condamnat. Lucrări ale unor foşti deţinuţi editate foarte de mult timp şi care se cuvin reamintite cititorilor; Acestea pot fi socotite o a doua ediţie. Scrieri publicate in memoria Dlui Profesor Mihai Radulescu de catre discipoli si prieteni Mihai Rădulescu va continua pe calea aceasta lucrarea editurii sale RAMIDA, îmbunătăţind mijloacele sale vechi. Anume, cu ajutorul internetului el se adresează unui public mult mai numeros şi nu mărginit numai la teritoriul patriei noastre. CARTEA PRIETENULUI MEU continuă ideea că o carte politică nu trebuie să producă bani, iar Mihai Rădulescu, personal, nu va profita în nici un fel de şansele pe care le oferă, în acest mod, celor publicaţi. Ideea de interes material este exclusă. Trebuie să subliniez că are imensa şansă de a fi ajutat de colaboratori care, la rândul lor, înţeleg să se dedice acestui site în chip absolut dezinteresat. NOTĂ BIOGRAFICĂ Poetul Horia Niţulescu s-a născut în comuna Aliman din judeţul Constanţa, mai precis în satul Mârlanu, la 6 octombrie 1914. În anul 1936 a susţinut licenţa la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A publicat două volume de poezie: ,Toamna în Paradis’ (în 1943) şi ,Drumul Soarelui'(în 1944). În al doilea război mondial a fost combatant în cadrul luptelor de eliberare a Basarabiei. Ulterior, a fost pe frontul de vest în calitate de corespondent de război. A fost hirotonit după încheierea războiului şi a slujit ca preot în comuna Vinţu de Jos (jud. Alba). În 1951, a fost arestat sub acuzaţia de crime de război şi a fost condamnat la...