PRINTRE GRATII

MIHAI RADULESCU              *   Printre gratii   CHEMARE (pentru Eugenia Dragomirescu, marea actrita care si-a curmat viata inainte de vreme) Ce trist sarutul lor cand m-au zvarlit Cu-amare ape-n suflet si pe frunte, Departe de-orice treapta, orice punte, Ce trist sarutul lor cand m-au voit. Ce trist sarutul tau ca nu cuprinde Singuratatea mea si neputinta. Ma doare mana moale si dorinta. Sa ma desmierzi tacut ca din oglinde, Si mangaierea luntre sa se-ntample, Privirea verde panza sa imi fie Spre tarmul, care tarm, o cine-l stie, Si cine-mi stie visul de sub tample? 3 XII 60; la o luna dupa eliberare. Coarne   (lui Vasile Zvancescu)     De-atata pace adormise Un tren pe sine-ndepartate Si constelatia ce se-mparte In roti si osie si vise. O vaca alba pe toloaca Porni sa legiuiasca lumea Si se opri cu noaptea-n culme Parand la coarne ca se roaga. Copitele ei prinse-n glie Intepenisera de roua. Un muget pur ca dintr-o orga Aluneca pe vesnicie. 11 VII 56 Costana. Poetul si istoricul filosofiei Vasile Zvancescu, originar din satul bucovinean numit, eu fiind arestat pe 4 noiembrie 1956, mi-a fost un indelung suferitor martor al apararii     COSMAR – Trec ape tulburi cu copaci smulsi, cu dobitoace moarte, umflate sa plezneasca, trec ape tulburi, cenusii, vinetii, brune cu spume, vin ape grele, tot curge puhoiul neincetat, surpa maluri, case, suge vite si porci din departari, suge cerurile, vanturile, zArile, macina, zdrobeste, farma, fata pamantului scurma, zdrumica, terfeleste, ucide, ucide, ucide… – Astfel de vise inseamna ‘puscarie’… – Omule, dar in temnita ma aflu. Care alta puscarie-mi vesteste visul? Tu talmacesti toate drept ‘gherla’! – Ce altceva mai astepti? – Ca bine zici. Ce altceva? FEMEIA DE PE BALTA (lui Feiu Mandru) Femeia...

MORTII NOSTRI VII DIN TEMNITE...

MIHAI RADULESCU * Mortii nostri vii din temnite Sonete Motto ORA CARE PLANGE (din temnita La Santé) Trec orele lungi si natange Cum trece-ncet o-nmormantare Vei plange ora care plange – Fugare clipe, clipe stange -, Ca piere ora ca oricare… Talmacire de Mihai Radulescu din GUILLAUME APOLLINAIRE 1.VIZITE ALE UNOR FOSTI DETINUTI POLITICI Delia, Ai plans de-atatea ori cand ascultai Povesti din hrubele de-odinioara, Impartasite-n casa noastra iara De-un domn, de altul, palizi fosti cobai, In gherla nationala sau polara, Tot mai indepartata si tot mai Parelnic rancezita-n mucegai, Desi atat de noua si de clara. Dar nu stii vizitele ce imi fac Colegii de-au murit in puscarie. In fiecare noapte ei invie; De maini ma tin in oarba mea pustie Si ma pazesc de sorbul demoniac: Sub ghilotina eu; iar ei tot tac. 2. PENTRU CONSTANTIN AUREL DRAGODAN, ANTOLOGUL MONUMENTALEI LUCRARI “POETI DUPA GRATII” Ai triumfat la anii-ntelepciunii Dand viata mortilor ce-au mangaiat Cu lire nevazute-atat banat Inmormantat sub pragul sfiiciunii. Stransi din copilarie-n gherle unii, Frumosu-abia aici l-au invatat. Si s-au trezit zvarliti pe prici sau pat De-o noua nastere; legati cu funii Ombilicale au ramas de cer, Nedeslusite pentru temnicer, Si au cantat si au murit apoi. De-atunci, osti fara numar, vin spre noi; Sa nu-i uitam pe mortii vii si goi In cartea-ti scrisi cu aur, ei ne cer. 3. MONSENIORULUI JUSTIN PAVEN, ACELA CARE A CARAT IN MEMORIE POEMELE LUI CONSTANTIN AUREL DRAGODAN, SUB SOARELE LIBERTATII Te cant, Justine, pentru ca ai scos Din temnita poeme, -n mintea clara, Si singurul tau trist dar sfant folos Fu cand prin ele iar te condamnara, La recluziunea aspra, seculara, Cu alti tuberculosi tuberculos, Intr-o arena cu figuri de ceara, Gladiator iubirii de Hristos. In boxa si poetul Dragodan; In duplicat...

HAIKU-urile putrezirii de viu...

Mihai RADULESCU   * HAIKU-urile putrezirii de viu Prefata: LEGENDA FACERII LUMII Buhaiul de balta smulge din vis lumea si-o zvarle -n fapta. 1. MOTIVUL CONDAMNARII, 1 Sa ma cunosc, cobor in vise – hauri cu strigoi si ingeri. 2. MOTIVUL CONDAMNARII, 2 – De ce esti arestat? – Rusinea de-a fi liber cand altii nu-s. 3. MOTIVUL CONDAMNARII, 3 Prin suferinta altii se -mbunatatesc. Raman in urma. 4. MOTIVUL CONDAMNARII, 4 De platit, platim. Prefer s-aleg din timp si cat si cum platesc. 5. MOTIVUL CONDAMNARII, 5 Stiu doar sa-nvat si sa iubesc. Ma duc sa -nvat cum se traieste. 6. MOTIVUL CONDAMNARII, 6 Sunt un observator. Cunosc lumina, dar nu si beciul ei. 7. MOTIVUL CONDAMNARII, 7 – De ce esti arestat? – Vreau sa-mi croiesc un alt destin, eu singur. 8. MOTIVUL CONDAMNARII, 8 Imi e rusine sa atarn de sbilt, frica s-o inghit tacut. 9. MOTIVUL CONDAMNARII, 9 Mi-e dor de cei asemeni mie. Sa-i gasesc, pornesc spre gherle. 10. MOTIVUL CONDAMNARII, 10 Iar daca mor, mi-am implinit destinul; de ce crezi c-am gresit? 11. ANCHETA, 1 Pentru a-mi cunoaste adevarul, cu bata m-au frant, sa mint. 12. ANCHETA, 2 – Domnule anchetator, aveti copii? – De ce? – Sunt ca mine. 13. ANCHETA, 3 Nu mai stiu cine-am fost, nici cine sunt si nici daca voi mai fi. 14. ANCHETA, 4 Ma bate ca un tata: el m-a facut; ma poate omori. 15. ANCHETA, 5 Daca am noroc, scap cu zile: sa vad cum e puscaria. 16. CONDAMNAT Ocale de zabrele sub cer, la douazeci de ani pliniti. 17. REGRET Unde, cine, de ce? Voi muri fara sa stiu, fara sa mor. 18. VERSURI DE PUSCARIE, 1 Un stih pe zi: prea mult pentru o viata de o zi...

COLINDELE TIMISOAREI

MIHAI RADULESCU  * COLINDELE TIMISOAREI COLIND DE SANGE Tarzie toamna, iarna-ntarziata. Decembrie, mai nou, cu sange ninge Pe steaua ca de foc, rotita minge Ce salta de pe-un mort pe altul beata, Ler, lerui, ler Cand glontul insusi tinerii-i respinge Si-nversunat sa-i scape le da roata (Pe-orbite de ocol deocamdata), Ramane-otrava doldora-n siringe, Ler, lerui, ler. Ah, domnii doctori in halate albe Ce stele-ofiteresti ascund pe umeri? Putea-vei crimele sa li le numeri Spalate-n far’de numar tapi si halbe? Ler, lerui, ler. Ucis-au Timisoara-n intregime: Ramane de colind, Ierusalime! Ler, lerui, ler si iarasi ler. MORGA Se umple iute morga cu morti tineri; Se umple fara sa ne dea de veste. Ca-ntr-un cosmar sau ca intr-o poveste, Vin morti mereu, de luni si pana vineri. Sa ne uitam cum zac pe sub ferestre, Ca sunt celibatari ori ca sunt gineri. Si-ascund de noi cei vii, plini de retineri, Paloarea cruda, singura lor zestre. Si-ascund si rani, si sangele-nchegat, Culcati la rand pe funerarul pat, Popice doborate pe ciment De glontul orb al fratelui soldat. Copiii-au amutit, nu se mai zbat. Pe Bega vine alt contravenient… MORMINTE RAVASITE Au trimis stapanii-n cimitir, pe Bega, Speakerita-nfipta, grasa si barbata. Vizita-si masoara grabnic pe Omega, Ora-i trece sura, funerar de-nceata. E datoare sa-i prezinte pe eroi Plutitoare-n bale starvuri duhnitoare, Gropile comune, mortii nostri goi, Drept o teatrala grabnica-njghebare. Narile-si adie cu parfum sovietic, Fata i se stramba din delicatete; Si conchide ca momentul nu e etic; Cinematografic face fete-fete. Au trimis stapanii-n cimitir agenta, Speakerita-nfipta, grasa si barbata. Toaca vorbe injurioase, elocventa, Fara-a sti ca impuscatii ii dau roata. Apoi pleaca iute catre Capitala. N-a vazut nici mame, nici surori, copile. N-o intereseaza lumea ca inseala, Ea nu crede-n Revolutii, ci-n subtile Talmaciri rastalmacite ale vietii,...

COBOARA ALTE ZILE, ALTE NOPTI...

MIHAI RADULESCU  *  COBOARA ALTE ZILE, ALTE NOPTI. VERSURI Calindar Foaie de inceput Mi-e graiu-ncercanat de oboseala. Nu pot sa scriu nici slova de-nceput Ca stihu-abia gandit m-a si durut Trezind cu ritmu-i grav a mea sfiala. Creionul arde. Fruntea tot coboara. Zdrobita cade-n albul mat al filei. Intepenesc largitele pupile In pragul unui nu stiu ce din seara. Si nimeni, nimeni nu e langa mine. Ning orele in jur. Ramai cu bine. Mihai Radulescu, 31 III 65   Clipa Tacerea e bolovanoasa cand patrunde-n oase. Copitele mistretului tacerii ara-n carne Si cataractele-oboselii se pravale-n mase Lichide si fluorescente peste brazda care Se adanceste-n delta sternului spre-un nod solar, Acolo unde beregata palpaie ca gusa Unui buhai de balta ametit de-al lunii var, Ce-si scartaie pe balamalele din gusa usa. Deasupra-mi cad cu pietre haitele atator nopti Lasate-n urma fara somn, strivite intre file, Cu blanurile arse de-ntuneric, ochii copti. Iar serpii visurilor se strecoara din argile Cu vuiet sugrumat de ocean pierdut in scoici. Aceasta e pisica mea salbatica, e Clipa! In gheara-i tintuind apocalipticile doici Ce-mi otravira-n veghe patimile cu aripa Imbrobonata de luceferi si de scaparari, Cand Ea le-ar sfasia-ntre colti, alaturea de mine, Obrajii sa li-i sanger, sufocat de intrebari, Sa pierd tot ce a fost in tinerete bun sau bine. Dar valul cald al pleoapelor – ce zbor de albatrosi! – Se leagana-mbaiat in soare mult, In soare greu, in soare strigat. Brusc ascult Cum canta Lumina. Mihai Radulescu, 19 IX 1965 La nunta din ianuarie – in spiritul lui Goya – Spanzuratori Cu brate vestede, Cununi de crestete, Cu bumbi vertebre Pe za de febre, Cu lat ce secera Prin seceta, Prin seceta inimii mele, La nunta Oaspeti, Spanzuratori Si roti de cazna, Haznale doldora de capete taiate,...

CERURI SFASIATE

MIHAI RADULESCU * Ceruri sfasiate   In amintirea actritei Eugenia Dragomirescu I Purificat de dragostea mea freamat Simtind natura-n trupul de alaturi. Coboara gandu-n subsuoara calda; O, nimeni mai nebun ca mine nu e! Dau toate cartile din lume numai Sa inteleg ce-i carnea ta, iubito! Ai fost suvoi de lava si lumini Atunci cand ni s-a rupt din soare glia; Din firea ta umana astazi simt, Sa-nfrunte evul nostru, cum emana Metalele topite-n aburi densi, Din nodu-acela fara timp, dintai. Dar mai afund te rascolesc in carne Sa aflu cerul sugrumat de bezne. Si ma cufund, piezis, sub oceanul Ce-nchide-n clocotiri de zari si spume Ogorul fiilor pamantului. Tu te-ai nascut din ape, translucida, Un bumb de viata cat e un suras, Intaia planta, dimineata lumii Ce-a cantarit de-i ceasul lung spre noapte. Si ai cuprins planeta intre brate Ce miroseau a muguri verzi si cruzi, Lumina decantata in tulpine! Te-ai leganat pe radacini spre maluri, In taina preschimbata si salbatic In vietati de sine miscatoare. Tu esti tacerea pandei si esti saltul Intaiului jefuitor de sange. Esti piatra slefuita in caverna, Esti prima intrebare ce rasuna, Esti cea dintai morala omeneasca; Ce inteleapta-i nebunia mea! Prin ea traiesc, intelegand fiintarea, In tine-alaturea cu ierburi moarte, Pe tavalugul miilor de ani Schimbata-n hrana pentru alte ierburi, Alaturea de hoituri de-animale Ce-s moarte sa rasara-n alte trupuri, Alaturea de oameni ce-ngrasara Ast lut din care te-ai nascut, Femeie. Da, singura-mi scapare-i sa traiesc In tine, sa indepartez din minte Credinta ca sunt singur. Nu! suntem doi, porniti de la-nceputul Pamantului, aripi ce au tasnit Din puful alb al Pasarii Iubirii. II Iubirea doar patrunde-n intuneric! Nadir suprem cu gene-ntredeschise, Privind in ochii tai afund alunec, Prin dragoste, departe, catre cer. Si inteleg! In Spatii...