– Femeia de alaturi

LUCIE A DESCOPERIT, nu cu suficientă uimire, după părerea mea, că trăia, la rândul său – adevărat că-n închipuire, dar cu vigoarea realităţii -, toate câte îi povesteam a fi trăit alte femei alături de mine. Trăia până la finalizarea eruptivă a dorinţei, o finalizare tandră, interiorizată, din care eram oarecum exclus.

Socoteam că era mai potrivit să apară sentimentul geloziei în astfel de împrejurări, când un bărbat îşi relatează femeii iubite acum felurite aventuri, mai superficiale sau mai profunde, ce l-au marcat odinioară. O întrupare de acest soi, nu doar imaginativă, ci chiar prin forţarea limitelor cărnii absente a celeilate partenere era o surpriză psihologică. Lucie prelua simţurile şi simţirile eroinei din istorisirea mea. Se furişa în trupul ei. Se ciucea în adâncul căldurii ei umede şi mă primea acolo, de ca şi cum în ea pătrundeam, când pătrunsesem în cealaltă. Era un furt de personalitate; întemeiată pe el, repeta scena din trecut cu o intensitate sporită faţă de relatarea ce-i făceam. Proiecta asupra ei înseşi cele şoptite de cuvinte. Le muta în celulele sale, adăugindu-le propriile-i emoţii, dublând-le cu propriile sale dorinţe.

Găsise o metodă să se bucure în locul tuturor femeilor, să le frustreze de ceea ce le era mai autentic şi mai personal. Şi cu cât trecuse mai mult timp de la fapta reală din trecut, cu atât era mai exultantă în jaful la care se deda. Mă reînvia pe mine cel de atunci şi mă folosea în pielea însăşi a femeii de atunci. Va să zică, una dintre marile ei satisfacţii – nu numai în atari ocazii – era să-şi ia plăcerea tâlhăreşte. Eram absolut siderat de capacitatea sa de a-şi apropria drepturile femeilor, necunoscute decât prin vorbele mele, drepturile lor la intimitate şi o iubeam cu atât mai mult cu cât îşi vădea ca fără limită această sete pentru sexualitatea resimţită de femei străine.

Modalitatea sa specială de a degusta erotismul meu, mai ales din copilărie şi adolescenţă, îmi determina şi mie direcţii noi de îmbogăţire ale prezentului, pentru că, prin ea, reînviau numeroase femei; reînviau altfel decât le cunoscusem, înflorite din carnea ei, altoite pe sânii, fesele şi în vulva sa. Lucie nu se mai reprezenta doar pe sine însăşi, ci reprezenta mereu alt chip: al ei şi al ACELEIA, indiferent pe care o alegea pentru întâlnirea cu mine.

De aici şi până la a ne închipui că participa o a doua femeie la jocurile nostre erotice nu necesita decât un pas alături de calea obişnuitului.

De cum mi-am dat seama de rolul stimulator al acestei fiinţe inexistente, am început a-i propune, în timpul iubirii, spre bucurare, trupul imaginat.

Nu mică mi-a fost mirarea când îmi solicită, gâfâit, să-i confer aburului cu corp de poveste o siluetă cunoscută ambilor, să-i pun un nume. Iniţial, am ales două rude de-ale sale: o nepoată şi o vară, ambele necăsătorite, ambele fragile, părând mai puţin dotate să-şi zmulgă singure satisfacţiile din existenţă, semănând prin asta cu ea însăşi în tinereţea pe care, acum, i-o ghiceam şi mai tristă decât o intuisem.

Parcă le dădea dându-şi sau, dacă vreţi, îşi oferea oferindu-le dintr-un preaplin ce acum, în sfârşit, o covârşea. Finalmente, se umplea de suficientă bucurie pentru toate femeile de pe pământ, ceea ce mă răsplătea pentru aspiraţia mea de a-i dărui toate de câte nu avusese parte.

Nepoata, care, de altfel, îi purta şi numele, parcă ar fi simţit în ce era implicată. Alături de dormitorul lui Lucie se găsea sala de baie a apartamentului. Când Lucie cea tânără, venea în vizită şi adăsta câteva zile în casa mătuşii sale, se întâmpla ca în timpul îmbrăţişărilor noastre furtunoase să ne incite şi mai mult în clipele când pătrundea în încăperea alăturată dormitorului şi ne lăsa să participăm auditiv la cascada ţâşnită din fierbinţeala trupului său delicat, care cascadă era opusă acestuia: impetuoasă, ucigătoare.

Sosirea ei intempestivă împreună cu o prietenă, o făcu pe Lucie a mea să-şi iasă din baierele ce-i închingau straşnic, în mod obişnuit, decenţa şi să-mi istorisească înflăcărat, la telefon, de faţă cu tinerele, ce spectacol colorat şi neprevăzut îi aduseseră în casă. Cum mă invită şi pe mine să nu pierd un atare prilej, îmi repetă, amuzată, la apariţia mea, câte i-a fost dat să vadă la fete; dar acestea nu reluară exhibiţionismul, deşi păreau încântate că li se aprecia show-ul.

Fără voia ei, i se întâmplă şi lui Lucie cea matură să se exhibe în faţa nepoatei. O furase somnul, pe jumătate dezbrăcată, pe jumătate nu. Trezindu-se brusc, la sosirea foarte tardivă din oraş a nepoatei, alergă buimacă în odaia acesteia, să verifice dacă revenise cu adevărat sau doar i se păruse. După ce discutară vrute şi nevrute, se întrebă cu foarte mare întârziere de ce nepoata nu o aţintea în ochi, ci căta mai tot timpul spre poala ei. Îşi coborî şi ea uitătura într-acolo şi descoperi stupefiată că o lăsase pe adolescenta ei dragă să se înfrupte din priveliştea sexului său, rămas dezvelit cu inocenţă în faţa căutăturilor ei curioase.

Poate astfel de incidente, peste ceea ce-i oferea intuiţia atât de sigură a vârstei, o îndemnau uneori pe Lucie-bobocul să năvălească în dormitorul unde abia izbuteam să trag hainele pe mine din fugă, după ce o lăsa pe mătuşă împietrită, năucă, lângă uşa pe care i-o descuiase, chemată de sonerie, şi să inspecteze cu încetinitorul fiece detaliu al păturii, întinsă grabnic şi neglijent peste aşternut datorită neaşteptatei ei intruzii. O făcea cu figura albă sau stacojie, căzută într-o stare de hipnoză, fascinată de panorama patului. S-ar fi spus că între mobila aceasta şi ea se purta un dialog pe care eu unul nu-l auzeam, deşi-i ghiceam tema divulgatoare, un dialog din care studenta nu voia să obţină decât confirmări ale presupunerilor sale ameţitoare.

*

Acea altă încăpere a casei unde dormea nepoata, când sosea în vacanţe, nefolosită de Lucie decât pentru rudele şi prietenele sale, fu închiriată unui cuplu tânăr în timpul unei ierni. El lucra, ea studia. Soţul muncea foarte mult, neajungând acasă decât serile. Nevasta rămânea prea îndelung singură. Descoperise relaţia dintre mine şi proprietăreasa ei şi deseori îi surprindeam paşii lipăind pe lângă uşa ce ne despărţea de coridorul conducând la sala de baie menţionată mai sus. Erau treceri insinuant de frecvente; ne revelau cât de grea îi era solitudinea şi cum ne folosea pentru a-şi ogoi curiozităţile anevoie de potolit cu un bărbat prea ocupat.

Una dintre întâlnirile dintre Lucie şi mine din acea perioadă a fost în mod deosebit turbulentă. Exaltarea doamnei depăşi orice limită a icnirilor, gemetelor şi strigătelor. Parcă Lucie ar fi ars pe rug.

Sosi timpul plecării mele spre propria-mi casă.

După ce am avertizat-o cu şoapte blânde asupra intenţiei ce aveam, oricât de greu îmi venea să mă despart de ea, după ce am căutat să-i temperez durerea despărţirii cu sărutări liniştitoare, i-am desfăcut binişor braţele încleştate după gâtul meu, am suferit în tăcere, cu o ultimă plăcere mâhnită, cele din urmă muşcături ale sale sălbatice şi m-am ridicat.

În seara aceea nu ştiu ce diavol al nesăturării nu-i dădea pace. Căzu într-un fel de transă a absenţei. Pe parcursul acesteia, m-am grăbit să mă îmbrac, m-am aplecat iarăşi asupra ei şi mi-am depus buzele pe uscăciunea dogoritoare a gurii sale. Apoi m-am retras.

Când să străbat vestibulul, deschiderea bruscă a uşii de la camera închiriată mi-a atras atenţia că din nou fusesem pândiţi. Lucrul nu era deloc de mirare, deoarece clamoarea noastră putea ridica-n picioare întreg cartierul, de aceasta sunt convins.

Chiriaşa nu se aştepta să dea cu ochii de-a dreptul de pupilele mele întrebătoare, deşi asta voise cred: să mă întâlnească. Obrajii-i arătau ca ardeii capia.

– Doamna Lucie…, se bâlbâi.

– Doriţi să-i spuneţi ceva?, am ajutat-o.

Mă privi cu recunoştinţă, în acelaşi timp abia reţinând efluviile senzuale ce-i răbufneau ca nişte flăcări din pupile.

Am auzit un zgomot grăbit de paşi înapoia mea. Niciodată nu se întâmplase ca Lucie să nu mă însoţească la ieşire. Numai de data aceasta continuase să zacă în neputinţă când părăsisem dormitorul. Am înţeles că, în sfârşit, se dezmeticise. Conlocutoarea mea nu dădea semne să fi făcut aceeaşi remarcă, zăvorâtă cum era în propriile-i obsesii şi nerealizări.

– Vă spun dumneavoastră…, încercă să lege vorba, prea înecată în trăiri contradictorii ce o zăpăceau.

– De ce? Uite-o pe doamna Blake…

O urmărisem, cu o a doua încordare a atenţiei, de cum o auzisem, îngrijorat în legătură cu echilibrul mersului său, deoarece i se mai întâmplase să leşine la ridicarea din pat, după amor. Venea, încurcată de halatul de baie albastru decolorat, pe care se străduia să-l tragă pe sine, neizbutind deloc ceea ce-şi propunea. Enervată de nesupuşenia lui la gesturile ei haotice, îl lăsă să cadă-n urmă-i, cum se apropia. Apăru pe după colţ, în pielea goală, cu sânii zbătându-i-se încă de violenţa scurtului marş forţat, cu perii pubisului inelaţi smocuri-smocuri şi erecţi datorită îndoitei noastre rourări a efortului.

– Lucie, tânăra doamnă vrea să…, am încercat să-i atrag atenţia asupra căutăturilor ce o descopereau avide.

Dar nu avea urechi să mă audă. Mai micşoră distanţa dintre noi, astfel încât să-mi cadă la piept. O priveam pe cealată peste creştetul ei. Nu pricepeam prea multe din cele ce-i treceau prin minte şi inimă, dar aveam certitudinea că, închizând uşa îndărătul meu, le lăsam pe ambele într-o stare de imponderabilitate propice reluării dragostei, cu unul dintre parteneri schimbat, deşi se poate ca doamnele să nu-şi fi găsit drumul împreună.

Peste câţiva ani, Lucie mi-a mărturisit că o vizita, când şi când, pe fosta ei chiriaşă, în căminul ei din alt capăt al ţării.

– Ce sentiment ai când stai de vorbă cu ea? La cât eşti de riguroasă să nu laşi să transpire nimic din trăirile ce te-ar putea trăda, nădăjduieşti totuşi să surprinzi în privirile ei o reminescenţă a acelei seri? Vrei să citeşti în aceea opinia sa despre tine? Te stimulează gândul că acea femeie te cunoaşte goală şi e martora auditivă a amorurilor tale? O cauţi pentru că speri să poţi, o dată, vorbi cu ea despre cele petrecute? Te gândeşti că vei reciti între pleoapele sale pofta ei din acea seară?

Mi-a răspuns sibilinic ca totdeauna când a venit vorba despre intimitatea ei:

– Poate că toate la un loc…

*

După căsătorirea verişoarei şi a nepoatei sale, Lucie refuză să mai fie amestecate în fantazările noastre. Argumentul ei fu zăpăcitor:

– Acum nu mai au nevoie de mine pentru a-şi lua plăcerea.

Înseamnă aceasta că le implicase în iubirea noastră doar dintr-un simţământ caritabil, conştientă – din propria-i experienţă – de deşertul arzător al simţurilor pe care-l străbăteau în singurătatea lor şi că intenţionase să li-l irige cu plăcerile ce se răsfrângeau din îmbrăţişările perechii noastre, plăceri folosite de ea în scopul unei reverberaţii de factură magică în destinele celor două rude mai tinere?

Dacă nu greşesc cu această presupunere, concluzia este că amplificarea bucuriei sale erotice, prin chemarea lor la a împărţi cu ea senzaţiile sale, avea o cauză filantropică: juisa cu atât mai vulcanic cu cât credea că, prin ea, cele două tinere erau mai satisfăcute. Asta, folosindu-se de o gândire magică – spuneam – verificată pe pielea ei, a ei care se bucura de trăirile altor femei de parcă ea ar fi fost acelea înseşi.

Am socotit că o atare deducţie mă va conduce la afirmarea că Lucie se comporta mai curând ca o rudă grijulie pentru fericirea membrelor tinere ale familiei decât ca o posedată de patimă. Dar era o greşeală, căci ce este iubirea carnală altceva decât dorinţa ca partenerul să-ţi împartăşească trăirile? Or, acesta aş zice că era ţelul ei când le adopta partenere imaginative pe cele două. Astfel privite lucrurile, ele îi erau partenere, cu adevărat.

*

O altă experienţă a fost dusă câţiva paşi mai departe de către doamna mea. Împrejurări tragice au întrerupt-o înainte de desăvârşirea finală.

Camera de servici o închiriase unei mediciniste deosebit de inteligentă şi sensibilă, marcată de o dereglare glandulară datorată unui tratament prost aplicat cu prilejul unei boli din copilărie. Chipul atrăgător, armonios, colorat de blândeţe, de dulceaţă, de un magnetism delicat ce acţiona pe nesimţite asupra conlocutorilor, toate acestea împerecheate unei înţelepciuni premature, ca şi unei temeinice pregătiri profesionale ce-i făcea conversaţia interesantă şi instructivă, la calităţile precedente adăugând ea şi o expunere raţională, neşocantă şi amuzantă, chipul îi era susţinut de o robusteţe a trupului, exagerată de ea ca neplăcută, dar nefiind deloc astfel, ci dimpotrivă. Complexul de inferioritate, creat mai curând de îndelunga spitalizare la vârsta jocurilor copilăreşti şi întărit prin infidelitatea adolescentului care i-a stârnit prima iubire, ea şi-l atribuia înfăţişării care, de fapt, îi era agreabilă. Se numea Doris.

O cuceri cu repeziciune pe Lucie, răspunzând de aceasta bunul ei simţ, drama existenţei sale tinere sortite eşecului sentimental – după propiile-i previziuni -, curăţenia ei trupească şi mai ales interesul pe care-l arăta de a-şi continua formarea în umbra raţiunii dense a prietenei mele şi sub auspiciile principiilor sale austere şi sigure. Doris o admira, se confesa ei, avea încredere în ea. La acestea, Lucie răspunse cu o încredere egală, o preţuire asemănătoare şi cu acele jumătăţi de spovedanii în care era meşteră mare, numind lucrurile prin nenumire, aşa încât, de nu erai prevenit, nu puteai niciodată să bănuieşti adevărul decât într-o măsură insignifiantă.

Am aflat tardiv faptul că unele dintre aceste împărtăşiri din viaţa sa intimă mă priveau. După cum îi sta în fel, afirma că bărbatul la care făcea aluzie adusese fericirea unei doamne prietenă cu ea. Descrierea lui, însă, nu o înşelă pe Doris, care cunoştea destule despre cuplul nostru, din deducţii personale, frecventând suficient de des apartamentul gazdei, curioasă să ne cunoască împletirea pe care o izbuteam dintre o intelectualitate aspră, închinată unei munci extenuante practicată în doi şi o senzualitate debordantă. Probă a celei din urmă era şi vestimentaţia extrem de sumară în care o primea Lucie, când sosea pe nepregătitelea şi Doris se amuza reţinând-o pentru cine ştie ce pricină inventată ad-hoc, cunoscând prea bine că mă aflam îndărătul uşii împinsă în grabă a dormitorului, aşteptându-mi iubita să se înapoieze, în aceeaşi despuiere pe care o ghicea studenta la Lucie, printre pulpanele desfăcute parţial ale capotului ei scurt şi anevoie de legat. Lucie sosea în întâmpinarea ei emanând miresmele dragostei.

Acele confesiuni ascunse şi mai ales participarea pe furatelea la intimitatea noastră îi creaseră lui Doris o stare de aşteptare, acompaniată (folosesc termenul în sensul jocului mâinii stângi la pianist) de senzualitatea pe care ea însăşi o strecurase în amiciţia cu Lucie, istorisindu-i intimităţile dintre ea şi un student cu care-şi amăgea aspiraţiile la fericire. Băiatul o satisfăcea atât intelectual cât şi carnal prea puţin, dar spera ca el să-i ceară mâna. Pentru a-şi asigura căsătoria cu acela făcuse un sacrificiu însemnat: pierduse un an de studiu, folosindu-se de o internare în spital, să-şi ia licenţa odată cu tânărul mai mic ca vârstă, să nu scape prilejul absolvirii lui şi să întemeieze un cămin deîndată ce urmau să-şi ocupe posturile fiecare în profesia lui.

Doris se strecură, într-o zi după ce descinsese în mod evident fără motiv plauzibil, în convorbirile noastre, se strecură cu o încărcătură erotică, întărită de constatarea noastră comună că roşea de câte ori mă zărea şi trebuia să-mi adreseze cuvântul. Din ping-pong-ul remarcilor noastre se mută în frazele întrerupte ale îmbrăţişărilor. Ne-am pus pe rând întrebări privitoare la înfăţişarea ei în nuditate, la orientarea dorinţelor ei, la cât şi cum participa cu închipuirea la ce intuia a se petrece între noi. Şi… Lucie ‘mi-o aduse’ în odaie şi în pat, oferindu-mi-o cu furie şi încăpăţânare, pe calea poveştilor născocite.

De atunci înainte nu mai furăm doar doi, ci ne asociam în trei pentru dulcea noastră nebunie, mult mai intensă decât puteau simţurile să ne delecteze neajutate de imaginaţie. Pe rând o covârşeam cu ceea ce ar fi trebuit să reverse peste ea tânărul care o curta – insuficient de dedicat ei, înţelegeam -, făcând-o părtaşă unui rai pe care n-avea cum să-l înconjoare cu mintea din moment ce nu gustase din fructele lui oprite, dar pe care dădea semne a-l fi presimţit. Patul lui Lucie devenise pajişte a rostogolirilor înverşunate a trei trupuri însetate de încleştări, de privelişti, de gusturi, de miresme, de temperaturi, de umezeli, de postúri necunoscute, de nervi excitaţi şi strepezitori până la urlet sau de pacea finală tot mai rar zguduită de încordări pe cale de a se stinge. Nu mai ştiam de mine şi, uneori, mă întrebam în ce măsură rămăsesem barbatul lor şi nu femeia posedată de ele.

Pe Lucie o simţeam ajunsă la un punct maxim al dezvoltării eului. Din acel punct stăpânea destine, le dicta demersul următor, le hărăzea sentimente şi senzaţii, le potrivea existenţele după inspiraţia unui compozitor de poeme simfonice, iar după ce concepea aceste creaţii mai mult decât muzicale, le şi dirija folosind instrumentele făpturilor noastre. Avea ceva dintr-un demiurg colos şi atotputernic. Această caracteristică urma să i se dezvolte în ani până la a preschimba total relaţia noastră, în care eu fusesem iniţial stimulatorul, pentru a prelua ea locul profesorului, organizatorului, stăpânului muzicii.

O chemare în provincie îi dădu ocazia să pună în practică un plan tainic, ţinut straşnic ascuns de mine până atunci. O chemă pe Doris, de faţă cu mine, şi-i ceru să-mi aducă-n lipsa ei un obiect surprinzător de inutil; insistă ferm şi obţinu făgăduinţa fetei de a-şi ţine promisiunea.

La primul telefon pe care mi-l dădu, a doua sau a treia zi – locuiam la ea cât lipsea -, mă întrebă, zglobie şi pusă pe şotii, dacă venise studenta şi dacă se petrecuse ceva, fără să specifice ce, dar lăsând lucrurile evidente prin veselia cu care mi se adresa.

Nu fusesem pornit în nici un caz s-o înşel, mai ales în casa ei, în aşternutul ei. Împins de ea, am tras concluzia, că datorită numeroaselor noastre ‘invitări’ ale lui Doris în acel pat, cel din urmă nu era doar al lui Lucie şi al meu ci, în aceeaşi măsură, al tinerei. Ea nu reprezenta ‘altă’ femeie, ci constituia parte din treimea noastră amoroasă. Drept care, cele plănuite de absentă avură loc, eu găsind în chiriaşă o făptură pe deplin pregătită pentru întâlnirea cu mine. Iar dacă anumite mângâieri, în premieră pentru ea, le refuză la cea dintâi propunere, la vizita ulterioară, încurajată şi stimulată de revelarea trăirilor lui Lucie în împrejurări similare, pe care i le-am amănunţit, se repezi să se bucure şi ea de ele, reuşind să-şi atingă scopul plăcerilor chiar doar la pronunţarea numelui gazdei, atât era legată de cea din urmă, pe o cale misterioasă şi greu de retrasat. Pentru o încorporare totală a proprietăresei sale, ieşi de la duş înfofolită în halatul ei. Şi, cât timp ne-am văzut, doar Lucie fu subiectul convorbirilor noastre incandescente.

Uimirea mi se reaprinse: Lucie, şi absentă, avea o forţă de neînchipuit de a se impune femeilor, în loc să le stârnească gelozia. Le fermenta sângele până se preschimba în alcool pur.

Mi s-a părut firesc să consider această mică înscenare a lui Lucie, în vederea favorizării legăturii mele cu Doris, ca o trambulină spre împlinirea noastră ulterioară în trei. Numai că tragedia prin care am aflat telefonic că trecea mi-a creat o stare de remuşcări pe care n-am putut-o depăşi. La reîntoarcerea sa i-am căzut în braţe, înecându-mă în lacrimi, ca un adolescent, şi întrebând-o de ce m-a dispreţuit într-atâta încât m-a dat unei femei ce nu mă interesa în nici un fel. Unica mea scuză era că trăisem în continuare după partiturile noastre comune. Numai că a treia persoană participantă fusese Lucie, de data aceasta.

Cu această bruscă plonjare în realitatea morală, am rupt vraja. Mi-amintesc că mă ţinea sub pieptul ei, apăsându-mă cu umerii şi cu sânii, agăţată de capul meu cu degetele crispate, împiedicându-mi orice mişcare a ţestei şi ţintuindu-mă cu priviri fixe şi străpungătoare ca nişte piroane de oţel, şi că-mi citea sufletul, ce mi se revela orfan, cu triumful uriaş al femeii ce se simţea adorată.

Acest nou capitol se încheie în coadă de peşte. N-am înţeles niciodată care-i fusese planul. Dar, cât o cunosc, ştiam că o străbătea şi bucuria că Doris devenise conştientă de ce anume primea ea, Lucie, de la bărbat. Iar  conştiinţa acelei conştiinţe îi amplifica exultările.

*

O altă întâmplare ciudată din care reiese că undele senzuale răspândite de Lucie în anumite umpleri peste refuz ale sale cu nevoia de mine puneau în mişcare erosuri străine, indiferent de sex, a avut loc într-un oraş unde s-a nimerit să fim trimişi de slujbele fiecăruia în aceeaşi perioadă limitată. Am angajat la hotel o cameră cu două paturi, în intenţia ca ea să doarmă cu mine. Instituţia ei îi rezervase un pat într-o altă cameră dublă, al doilea fiind ocupat de o scriitoare care-şi lansa o carte pentru copii, o doamnă căsătorită, mică de stat, slabă, cu par şaten spălăcit, inexpresivă, dar amabilă.

Seara am mers amândoi la teatru. Ne aflam în loja centrală în care nu mai se găseau alţi ocupanţi. Interpreta principală a piesei apăru într-o pijama de un roşu electric. Lucie lansă o remarcă depreciativă la adresa lipsei de măsură a culorii. Urma să descopăr, la hotel, că o pijama roşie, adevărat ceva mai atenuat şi înclinând spre nuanţa cheagului de sânge, adusese şi ea, pe care n-o îmbrăcase niciodată până atunci în prezenţa mea. Poate că vorba aspră mă încerca: voia să-mi cunoască opinia  despre acea culoare înainte de a mi se arăta în pijama.

Pe de altă parte, din replica ei mai trebuia să culeg şi altceva decât spuneau cuvintele sale: tocmai înţelesul dimpotrivă, căci efectul acelui roşu violent de pe scenă l-am simţit curând lucrând în lăuntrul prietenei mele. Intră într-o stare de freamăt interior, ce se manifesta prin strângeri tot mai imperative ale mâinilor mele. Nu atribui doar enervării produse de nuanţă această transă specială, ci şi jocului scenic, întemeiat cu prioritate pe mişcări provocatoare, aluzive, incitatoare, pline de  bruşte treziri instinctuale, iar Lucie reacţiona la fiecare dintre ele cu un freamăt, cu răspunsuri date de neaşteptate înfiorări, cu o uscare a gurii, cu unghiile înfipte în palma mea.

I-am atras atenţia asupra unui domn care-şi întorcea când şi când privirile admirative către ea, inspectându-i trăsăturile cu aviditate. Pe dată îşi înclină capul către cealaltă parte a săli şi-mi indică un alt domn al cărui interes pentru ea îl sesizase singură. Se revărsa din doamna mea un clocot de orgoliu feminin mângâiat, răsplătit de cei doi bărbaţi.

Pe drum către hotel n-am vorbit decât despre succesele sale din acea seară şi de fascinaţia pe care o avusese actriţa asupra ei.

Ajunşi la destinaţie, o neregulă a omului de la recepţie îl împiedică să-mi dea cheia camerei mele: o înmânase altcuiva care întârzia să-şi facă apariţia.

Am însoţit-o într-a ei. Urmă un du-te-vino între aceasta şi recepţie.

Colega de cameră, lipsind eu de lângă ele, făcu o ofertă în care am citit amândoi cu mare surprindere rezultatul vibraţiei noastre erotice menţinută cât mai ascunsă. Pretextul găsirii noastre la un loc era că aveam de lucrat ceva împreună şi de aceea ne îngrijora că nu puteam intra în camera mea, căci aceasta ne întârzia trecerea la munca din acea noapte. Scriitoarea îi propuse să vin ‘să lucrăm’ la ele, ea nederanjându-ne şi promiţând să rămână întoarsă cu spatele la noi orice am fi făcut!…

Nu i-am acceptat sacrificiul, fiindcă hotelul îmi puse la dispoziţie o altă cameră, unde ne-am muncit într-atâta încât abia m-a putut ajuta Lucie s-o car în camera lor, când am încheiat câte trebuiau terminate.

Cele petrecute între noi constituiră un nou prilej ce-mi întări convingerea că Lucie, în clipele când îi ceda autocontrolul, devenea imperioasă ca o regină sălbatică, fără nici o reticenţă.

*

Portretul femeii iubite n-ar putea fi de conceput decât dacă l-aş căuta şi în subconşientul acestor persoane feminine înşirate mai sus. Şi ale altora despre care voi pomeni, poate, altădată.