COBOARA ALTE ZILE, ALTE NOPTI

MIHAI RADULESCU 

* 

COBOARA ALTE ZILE, ALTE NOPTI.

VERSURI

Calindar
Foaie de inceput

Mi-e graiu-ncercanat de oboseala.
Nu pot sa scriu nici slova de-nceput
Ca stihu-abia gandit m-a si durut
Trezind cu ritmu-i grav a mea sfiala.

Creionul arde. Fruntea tot coboara.
Zdrobita cade-n albul mat al filei.
Intepenesc largitele pupile
In pragul unui nu stiu ce din seara.

Si nimeni, nimeni nu e langa mine.
Ning orele in jur. Ramai cu bine.

Mihai Radulescu, 31 III 65

 

Clipa

Tacerea e bolovanoasa cand patrunde-n oase.
Copitele mistretului tacerii ara-n carne
Si cataractele-oboselii se pravale-n mase
Lichide si fluorescente peste brazda care
Se adanceste-n delta sternului spre-un nod solar,
Acolo unde beregata palpaie ca gusa
Unui buhai de balta ametit de-al lunii var,
Ce-si scartaie pe balamalele din gusa usa.

Deasupra-mi cad cu pietre haitele atator nopti
Lasate-n urma fara somn, strivite intre file,
Cu blanurile arse de-ntuneric, ochii copti.
Iar serpii visurilor se strecoara din argile
Cu vuiet sugrumat de ocean pierdut in scoici.

Aceasta e pisica mea salbatica, e Clipa!
In gheara-i tintuind apocalipticile doici
Ce-mi otravira-n veghe patimile cu aripa

Imbrobonata de luceferi si de scaparari,
Cand Ea le-ar sfasia-ntre colti, alaturea de mine,
Obrajii sa li-i sanger, sufocat de intrebari,
Sa pierd tot ce a fost in tinerete bun sau bine.
Dar valul cald al pleoapelor – ce zbor de albatrosi! –
Se leagana-mbaiat in soare mult,
In soare greu, in soare strigat. Brusc ascult
Cum canta
Lumina.

Mihai Radulescu, 19 IX 1965

La nunta din ianuarie

– in spiritul lui Goya –

Spanzuratori
Cu brate vestede,
Cununi de crestete,
Cu bumbi vertebre
Pe za de febre,
Cu lat ce secera
Prin seceta,
Prin seceta inimii mele,
La nunta
Oaspeti,
Spanzuratori
Si roti de cazna,
Haznale doldora de capete taiate,
Cu fata supta
De lupta
Si doldora de trupuri injumatatite pe la spate,
Spanzuratori,
Iobagi cu talpa rasturnata-n cer,
Ochi bulbucati, manjiti de mazga si piper,
Vartej de trupuri dantuind in vant,
Prin flacari inotand,
Prin flacari inotand,
La nunta milenara-a tarii mele
Cu-a mai tarzie zi din zile
Din jetul careia azi cant,
Spanzuratori si gherle,
Jilave si plumbi,
Ce sete cumplita va cere,
O, buze umbrite de gratii,
Calcaie zdrobite de ranga
Si tample albite visand la prigorii si scatii,
Visand, tot visand, tot visand …

Inel ne e sangele galgaitor
Intr-un ianuarie de nea inchegat
Pe seceta inimii mele
In cea mai tarzie zi din zile,
Cand oaspeti ne vin
Din trecut
Spanzuratori.

Mihai Radulescu

Februarie

Femeile, ca niste ganduri,
Zburau prin cerurile albe,
Tii minte?
Pamanturile ravasite
– Tii minte? –
Pamanturi, craci uscate, pasii,
Dadeau inaltului ocol;
Balanganeau, legati de zbor,
Corbi mari, excrementati de stele.
Femeile-nfloreau alaturi,
Femeile-unduiau parsiv
De pudice, sus, printre corbi
Femeile zburau, zburau …
Tii minte?
O mana sfasia seninul.
M-am inecat in aromirea
Caldurii tale, san, oh, san.
– Pamanturi, craci uscate, pasii
Dadeau inaltului ocol …
Sa ma tii minte.

Mihai Radulescu, 24 VIII 62

Martie

Atat de singur ramasesem
De parca nici nu as fi fost:
Eu si pamantul.

Aseara – rasarit de dor.
O, cine-ar sta sa mi-l cunoasca?

Mi-am luat inima-n pumn
Si mi-am facut-o om.

I-am spus: – “Hai sa traim!” Am inceput sa radem.
M-am scarpinat pe sub caciula
Si ne-am culcat.

Mihai Radulescu, 7 XII 61

Aprilie

Inima
Se-ncalzeste-n raza lunii.
Canta.

Degetele
Cauta pamantul,
Il miros.

Talpa,
Zbenguita-n apa,
Cantareste fragezimea undei.

Tampla tampla-alinta.
In tine aflu
Toata luna, unda si pamantul.
Mihai Radulescu, 1 I 62

Trezire in mai

Ca foile de manifest – puzderie
Chemarile plutesc pe strazi.
Steag pari sa fii cand urci din somn spre soare,
Spalat de zgura cotidienei arderi!
Incendiezi cu-un strigat harta zilei
Ca prima-mpuscatura-n revolutie:
“Buna-dimineata!”

Mihai Radulescu, XII 63

Iunie

Si ca un ou se sparse luna-n balta
Cand am zvarlit cu piatra-n ea, de sus.
Stiam ca-i un definitiv apus
Al lunii, ceilalta.

Pisicile gemeau pe-acoperisuri.
Simteam prin case dragoste vulgara
Si mirosea femeia si pe-afara,
Din ierburi si prundisuri.

Izbeam cu bulgari chipul tau de fata.
Stiam ca-l sterg pe-acela ce-l purtam
In minte, ca un fruct pe ram,
Cu luna deodata.

Loveam parsiv in luna si in tine.
Pisicile gemeau pe-acoperisuri.
Si mirosea a sange pe prundisuri …
Asa credeam ca-i bine.

Acum ascult trecutul si ma doare.
Si oul lunii spart s-a dus pe ape.
Patruns de-un dor ce nu ma mai incape
Alerg buimac spre soare.

Mihai Radulescu, 19 X 61
Iulie

Era un targ cu case mici –
Moravuri triste si chirpici.

Si-n piata mare, case mari –
Papuci pe asternut si zar.
Turcit sta targul, nemiscat.
Jos colbul des, sus norul mat.

Mihai Radulescu, 29 VII 56

August

Am intalnit paduri.
Am intalnit femei.
Am intalnit poeme.
In toate infloreste un strop
Din Totul ce il caut.
Si totusi, astept.
Poate, candva …

Mihai Radulescu, 1 I 62

Septembrie

Se umple golul dintre noi cu timp lichid:
Un rezervor imens, opac, cu ceasurile neclintite
De nici o aripa inotatoare,
De nici un albatros cu gestul zborului intepenit,
Vibrand, vibrand
In umbra algelor, sub zile.
Distanta se coaguleaza
Si-n oceanul inchegat
Coboara alte zile, alte nopti,
Mereu mai nesfarsindu-ne ingalbenita departare.
Alb, gestul nu mai da in parg;
Cand cade peste zari, nu suna;
E gest in sine, detasat de trup.
Ca o batista fluturata-n amintire.
Noi nu mai suntem oameni
Ci masca unor ganduri impregnata-n timp.

Mihai Radulescu, 1966

Octombrie

Cand am trecut,
Copacii m-au scuipat cu frunze moarte.
Degraba luati-mi mintea.
Fugiti cu ea.
Cand am trecut,
Copacii m-au scuipat cu frunze moarte …
De ce si-au lepadat femeile-n canale
Odihna umerilor lor?
De ce-au lipit atatea mangaieri
Pe garduri ce au putrezit?
Am cautat sa mai adun din apa baltilor,
Din aburii ce cresc pe ea,
Odihna, mangaieri.
Nimic.
Strigati degraba,
Sa se-auda:
SI EL E OM!

Cand am trecut
Copacii m-au scuipat cu frunze moarte.

Mihai Radulescu, 3 IV 63

Noiembrie

Vagi permutari alegre
aceeasi structura
convoaie betege de orbi si de muti
te-ntorci pe o parte
alaturi te muti
iubind – ce iubire? –
te umpli de ura
integre
mor suflete-n cada
si cine sa urce
si cine sa cada
un corb ne desparte
ne-apropie corbi
dezleagã si leagã
aceeasi structurã
te soarbe
o sorbi

Mihai Radulescu, 20 V 71

Decembrie

Si daca luna mi-aminteste,
Cum sta zdrobita-ntre rachite,
Un sobolan cazut in cursa,
O, argintata frematare-a lunii
Atat ii e de sora
Acestei inime din mine:
Padurea coastelor a-nconjurat-o
Si-acuma inima le da ocol pe dinauntru.

Hai sa-mi sarut buricul degetelor!
Cu ele-am mangaiat pamantul ieri,
L-am mirosit, pamantul,
Sa vad de-a mai pastrat ceva din soare!

Asa a fost si inima:
Mai libera ca o campie …
Era a tuturora!

Cand mieii or sa-mi ingenunche-n poale,
In scarliontii lor, zau, cine stie,
De se ascunde-n joaca
Imi va pleca si inima cu ei.
Va chiui din nou seninului
Si, simplu, nesfarsirii verticale.

Mihai Radulescu, 31 XII 61

VERSURI

Argesii din veac

Amintirii prietenului Poet Horia Nitulescu,

cel dintai ascultator al acestor versuri

la Jilava

Ce turle, turle… Argesii din veac,

Lipiti intre chirpici cu gingasie,

Se-mplanta-n calindar si-n vesnicie

Sa fie semetirii noastre leac.

Manole, pasare cu zbor din schele,

Banatul tau ramas-a pe pamant:

Cu fiecare nou asezamant

Se tescuie un duh sub tencuiele.

1957 Jilava

Balada

Plecau calari

Spre departari,

Mi-au spus;

Spre alte tari

Scaldate-n mari

De-apus.

Plecau pe rand

Uitand, uitand

De noi;

Treceau prin vant,

Treceau cantand

Prin ploi.

I-om astepta,

Dar s-o-nopta

De veci.

Ler lerui la,

Prin geana ta,

Te treci.

4 V 55

 

Cantecul teiului

poetului si istoricului filosofiei romane Vasile Zvanciuc,

prieten nedesmintit al tineretilor mele,

alaturi de care am descoperit poezia satrei

Copaci, copaci

Cu fruntea trunchiului cazuta peste masa zarii

Si pletele-asudate de apus!

Bateti din radacini, bateti din crengi

Sa taca, zau, sa taca nesfarsirea…

Mai, teiule, iti intra-o frunza-n ochi;

Ci nu te legana ca-ti vad buricul

Si pantecul cu pielea neteda, lucioasa

Si simt cum se-arcuiesc in spate,

Ca la tiganci, sub coviltirul fustelor, harbujii,

Ca la tiganci, batu-le-ar sa le bata,

Cand oparesc, sezand pe vine-n iarba,

Gaina ce-au sutit-o pe-nserat.

Mai teiule, iti intra-o frunza-n ochi

Si-mi pare ca ai gene de tiganca.

Vazut-ai tu privirea ce-mi arunca

Spre sold tiganca-aceea cu pricina?

Sa taca, zau, sa taca nesfarsirea,

S-aud cum canta teiul langa mine!…

26 III 61

Inchinare

Aceluiasi Horia Nitulescu,

in amintirea multor stacane de versuri

baute impreuna

E zoburi sticla pe sub mese.

Betivilor ce sa le pese

De-a mai ramas pe fundul ei

Din visul mare un crampei.

Ast vin pierdut pe dusumea

La masa mortilor as vrea

Sa-l inchinam cu dumneata

Bacovia.

1958 Jilava

Lacuri

– gravura –

Ce lacuri verzi si pacle tii-ntre gene?

Pe fundul lor coloane frante-n valuri

Si zei betegi si urme de portaluri

Gasesc, cand te privesc, pustii, perene.

In ochii-adanci civilizatii moarte

Sunt visurile-adolescentei tale –

Iar eu cutreier prin ruine-agale

Si iti citesc trecutul ca-ntr-o carte.

Pacatu-si are temple printre unde,

Dar nu m-opresc. Alerg acolo unde

Pietrarii mesteri n-au strivit nisipul

Cu marmure pagane si streine…

Sub salcie, tii minte, -ai stat cu mine…

La umbra ei cobor sa-mi caut chipul.

12 XII 60

Migratoare

Zvelti peregrini! Vezi, carduri de salbatice

Strabat mari curcubee singuratice,

Larg lopatand prin cerul cald si rar.

Deasupra marilor egal tresar

Cortegii insorite de caicuri,

Planari de pasari vii si mozaicuri.

Dar zborul lor e doar un lung repaos,

Precum al heruvimilor din naos.

1959 Salcia

Negura

Trec batranii peste

Oasele din creste.

Mana-n dimineata

Care mari cu ceata.

Caini de fum si val

Calca-n leagan orb.

Zboara langa-un cal

Umbra unui corb.

1967

Prispa lui Mos Pricopie

– in spiritul lui Luchian –

Intr-o oala dorm masline.

Langa ele, la fereastra,

Bazaie o musca-albastra,

De caldura si de bine.

Sade-n creanga pasaruica.

Prispa s-a lungit la soare;

Poarta flori la cingatoare

Si momeli de fum de tuica.

1953

Salt

Laviu

Lui Hrandt Avachian

Fosnet si fior.

Salt de caprior

Cu puf de caramb

Peste damb.

Luneca la vale

Pulberi mototoale:

Soare

Sub ninsoare.

III 66

Stare de mai

stare de mai

puf si urzici

voda

prin lobode

sloboda

ode

soare

ce mai

zici?

Vaile umede

Vaile umede

Flutura brume de

Toamna.

Tu  mi-ai vorbit ?

Brazii agata

Fluturi de ceata.

Unde te-ascunzi

De nepatruns?

Drum, de-a fost drum,

Nici nu l-am stiut.

Totu-i sfarsit

De la-nceput.