– Bibliografie

[1] Buffon, Discours sur le style, Paris, Librairie M. Hattier (1920), p. 17.

[2] Acest citat si urmatoarele din capitolul introductiv, precum si extrasele antologice (cu exceptia lui Hamlet) sunt preluate din editia: Shakespeare, Opere , vol. 1-11, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1955-1963. În celelalte capitole, am folosit traduceri proprii.

[3] Sister Miriam Joseph, c.s.c., în Shakespeare’s Use of the Arts of Language , New York and London, Hafner Publishing Company, 1966, sub titlul Contraries and Contradictories , însira si exemplifica 11 figuri, bizuindu-se atât pe textele epocii, cât si pe cele shakespeariene.

[4] Multumim profesoarei noastre Zoe Dumitrescu-Busulenga, lui N. Balota, Leon Levitchi si Mihai Nasta, care ne-au îndrumat si sustinut moralul pâna la realizarea tezei de doctorat cu aceasta tema.

[5] Vezi analiza Eseurilor lui Bacon, în articolul nostru: Gândirea dihotomica-antonimica în literatura elisabetana, în “Limbile moderne în scoala”, 1975, p. 111.

[6] În Literatura barocului în Franta. Circe si paunul, în româneste de Constantin Teaca, Bucuresti, Editura Univers, 1976, p. 33.

[7] Editura Stiintifica, l967.

[8] “Prietenii perfizi” în traducerea lui Leon Levitchi (Îndrumar pentru traducatorii din limba engleza, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1975), cu prilejul mentionarii lucrarii acesteia (p. 36-37).

[9] Vezi: Silvia Pandelescu, Dificultati ale lexicului francez, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969; Doina Condrea-Derer, Dificultati ale limbii italiene, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1973; Victor Vascenco, Dificultati ale lexicului rus, elemente de semantica contrastiva, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1975.

[10] Alexandru Graur, “Capcanele” limbii române, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976.

[11] În afara articolului citat la pagina 17, a se vedea si: Mihai Radulescu, O tragedie a cunoasterii: Othello, în “Limbile moderne în scoala”” vol. I, 1973, p. 67; Stilistica antropologica. O aplicatie: Gândirea dihotomica-antonimica, în “Revista de istorie si teorie literara”, tomul 24, nr. 41, p. 487; Un message hindou dans une miniature arménienne, în “Revue Roumaine de l’Histoire de l’Art, Serie Beaux-Arts”, tome XII, Bucarest, 1976, p. 105-111; Un probléme de stylistique antropologique: “La grotte intérieure”, în “Revista de istorie si teorie literara”, tomul 27, nr. 2, 1978 p. 189; Ibsen si fotografia în “România literara”, nr. 40, 1978.

[12] Victor Târcovnicu, Pedagogia generala, Timisoara, Editura Facla, 1975, p. 28.

[13] W. Wundt, Hypnotisme et suggestion, étude critique, trad. (.) par A. Keller, Paris, Felix Alean Éditeur, 1893, p. 126.

[14] Acest citat si urmatoarele sunt traduse dupa: William Shakespeare, The Complete Works of – , London, Abbey Library, f.a.

[15] Dr. Sigm. Freud, Introduction à la psychanalyse, trad. (.) par Dr. S. Jankélévitch, Paris, Payot, 1926, p. 54.

[16] William Shakespeare, Oeuvres dramatiques de-, trad. (.) par Georges Duval, Paris, Ernest Flammarion, f.a., tome premier, p. 59. nota nr. 1.

[17] Vezi: Mihai Radulescu, Personajele lui Ibsen. Studiu stilistic antropologic, în “Studiu si cercetari de istoria artei. Seria: Teatru, muzica, cinematografie”, tomul 25, 1978, p. 131.

[18] Victor Târcovnicu, op. cit., p. 34.

[19] Valori si echivalente umanistice , Bucuresti, Editura Eminescu, 1973.

[20] Vezi Mihai Radulescu, Montaigne: Omul fara masca, prefata a volumului: Montaigne Aforisme, antologie, traducere si prefata de -, Bucuresti, Editura Albatros (1977).

[21] Fragmente dintr-o scrisoare a autorului citata de Benjamin Crémieux în studiul sau: Henry IV et la dramaturgie de Luigi Pirandello , prefatând traducerea sa: Théâtre complet de Luigi Pirandello, Paris, Gallimard, 1928, p. 10-11.

[22] “România libera”, joi 11 martie 1976.

[23] Vezi capitolul: Metodele de inducere a mecanismelor dihotomice-antonimice ale gândirii , în articolul nostru citat: Stilistica antropologica. O aplicatie: gândirea dihotomica-antonimica.

[24] Montaigne, Les Essais de – , 4 vol., Paris, Ernest Flammarion Editeur, f.a., II, 12, p. 201.

[25] Iata textul la care ne referim: “Aceasta piatra magnetica / Sa va fie drept marturie. / De ea s-a folosit pe vremuri Mesmer, / A carui obârsie e undeva / Prin meleagurile Germaniei, / Si care va deveni celebru / În Francia”, apud Stefan Zweig, Tamaduirea prin spirit. Mesmer, Mary Baker-Eddy, trad. de Eugen Relgis, Sigmund Freud , trad. de St. Freamat, Editura Vatra, f.a. p. 30.

[26] În “Sunday Times”, 28 dec. 1975.

[27] Braid, Neuropnology, l843, p. 135-l36.

[28] Stefan Zweig, op. cit., p. 43.

[29] Gardner Murphy, An Historical Introduction to Modern Psychology , New York: Harcourt, Brace and Company, London: Kegan Paul, Trench, Trubner & Co., 1929, p. 145.

[30] Gardner Murphy, op.cit., p. 143-144.

[31] Ne-a bucurat sa vedem ca un specialist, dr. Alexandru Olaru, a fost interesat de aceeasi piesa, în baza unor cercetari similare. Domnia-sa scrie: “În acelasi loc se descrie somnul hipnotic, descriere a carei valoare stiintifica sporeste prin exprimarea ei în termeni accesibili tuturor:

Sebastian: Ciudata tihna

Sa dormi cu ochii larg deschisi, sa stai,

Sa umbli, sa vorbesti, si, totusi,

Sa dormi bustean!”

(Shakespeare si psihiatria dramatica, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1976, p. 339).

[32] Howard W. Haggard, M.D., Devils, Drugs & Doctors. The Story of the Science of Healing from Medicine-Man to Doctor, New York, Pocket Books, Inc., Rockefeller Center (1929), p. 322.

[33] Gardner Murphy, op. cit., p. 273.

[34] Repetitia lingvistica în piesele lui Shakespeare, în: Leon Levitchi, Studii shakespeariene, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 46-75.

[35] Dostoievski, Fratii Karamazov, trad. de Ovid Constantinescu si Izabella Dumbrava, Bucuresti, Editura Univers, 1972, Opere, vol. 10, p. 79.

[36] Kenneth Muir, Shakespeare the Professional, London, Heinemann, citat dupa Figurative and Wholesome , articol nesemnat din “The Times Literary Supplement”, nr. 3737, 19 oct. l973, p. 1972.

[37] Shakespeare, Opere, în româneste de Ion Vinea, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1960, vol. 8, p. 271-272.

[38] G. Wilson-Knight, Muzica din Othello , în vol.: Shakespeare si opera lui. Texte critice , Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1964, p. 135.

[39] William Hazlitt, Characters of Shakespeare’s Plays, London, Oxford University Press, 1966, p. 42.

[40] B.P. Hasdeu, Raposatul postelnic, Introducere, în: Shakespeare si opera lui., op. cit., p. 465.

[41] G.M. Matthews, Othello si demnitatea umana, în: Shakespeare si opera lui., op. cit., p. 152 -153.

[42] Shakespeare spusese ceva mai sus ca fiul cel mic ramasese cu sotia lui Aegeon (n. red.).

[43] Prof. L. Popoviciu, în colab. cu: conf. dr. B. Asgian, dr. I. Pascu, dr. L. Szabo, Somnul normal si patologic , Bucuresti, Editura Medicala, 1972, p. 282.

[44] Gardner Murphy, op.cit., p. 325.

[45] H.L. Hollingworth, The Psychology of Functional Neuroses, 1920, cap. II si The Psychology of Thought , 1926, p. 92.

[46] Gardner Murphy, op.cit., p. l05.

[47] William Hazlitt, op.cit., p. l4.

[48] Pierre Janet, The Mental State of Hystericals, 1892 si The Major Symptoms of Hysteria, 1907. Doctorul Alexandru Olaru (op.cit.) adauga: “Manifestarile somnambule, considerate de P. Janet de natura isterica, dupa opinia mea, (sunt) desprinse din contextul unei melancolii stuporoase” (p. 204).

[49] William Hazlitt, op.cit., p. 84.

[50] Montaigne, op.cit., I, 23, p. 107.

[51] Alexandru Olaru, op.cit., p. 362.

[52] Roland Jaccard, Georg Groddeck: La voie royale de la maladie, în “Le Monde”, 6 dec. 1974, p. 25.

[53] Victor Sahleanu, Ion Popescu-Sibiu, Introducere critica la psihanaliza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972, p. 282-283.

[54] Sri Swami, Sivananda, Comment vaincre Ies soucis, în “Yoga”, Bruxelles, deuxième année, 15 fév. 1965, p. 20.

[55] Shakespeare, Opere, op.cit., vol. I, p. 285.

[56] Shakespeare, Opere, op.cit., II, 5, p. 337 si respectiv III, 6, p. 340-341.

[57] Ibidem.

[58] Shakespeare, Opere, op.cit. , III, 2, p. 356.

[59] Vezi articolul citat: Mihai Radulescu, Stilistica antropologica. O aplicatie: Gândirea dihotomica-antonimica, în “Revista de istorie si teorie literara”, tomul 24, nr. 4, 1975, p. 487.

[60] N. Steinhardt, Între viata si carti, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1976, p. 85.