– Actul II

(Scena reprezintă o scenă de teatru pe care se joacă Nunta lui Figaro, V, 4,5,6,7. Suzanne poartă hainele Contesei şi invers. Marceline şi Figaro sunt fiecare ascunşi în altă parte.) SUZANNE (încet, Contesei): Da, Marceline mi-a spus că Figaro va veni şi el. MARCELINE: A şi venit; vorbeşte-n şoaptă. SUZANNE: Aşa că unul trage cu urechea, iar celălalt o să vină după mine; să-ncepem. MARCELINE: Ca să nu-mi scape vreun cuvinţel, o să m-ascund în pavilion (intră în pavilion.) SUZANNE (tare): Doamnă, tremuraţi! Vă e rece? CONTESA (tare): E seara umedă; o să mă retrag. SUZANNE (tare): Dacă doamna n-are nevoie de mine, o să rămân o clipă sub aceşti copaci, să iau o gură de aer. CONTESA (tare): Să nu iei o gură de bărbat. SUZANNE (tare): Sunt obişnuită. FIGARO (aparte): Ah, sigur, o gură de bărbat! (Suzanne se retrage lângă culise, de partea opusă lui Figaro.) CHÉRUBIN (în veşminte de ofiţer, soseşte cântând vesel refrenul romanţei): La, la, la, etc. Aveam o nănaşă Ce mult o iubeam. CONTESA (aparte): Micul paj! CHÉRUBIN (se opreşte): Se plimbă careva pe-aici; repede-n ascunziş, lângă Fanchette… E-o femeie! CONTESA (ascultă): Ah, Dumnezeule! CHÉRUBIN (se apleacă, priveşte de departe): Mă-nşel eu? după pălăria cu pene pe care-o văd în apus, aş zice că-i Suzanne CONTESA (aparte): Dacă vine-acum Contele!… (Contele apare în fund.) CHÉRUBIN (se apropie şi o apucă pe Contesă de mână; ea se apără): Da, e fata minunată pe care o cheamă Suzanne. Eh! Cum să mă-nşel cât simt cât de dulce îi este mâna, când o văd apucată de friguri, şi când o recunosc după cum îmi bate inima! (vrea să tragă mâna Contesei să-şi apese inima cu dosul palmei ei, dar ea îşi trage mâna.) CONTESA (încet): Pleacă. CHÉRUBIN: Dacă mila este aceea care te-a îndemnat să vii în acest colţ al parcului unde mă ascund de-atâta timp… CONTESA: O să vină Figaro....

3. Cartea interzisa

POVESTIRI DIN VIAŢA PĂRINTELUI NICODIM – CARTEA INTERZISĂ sau CĂMARA CU SUFLETE Tipărită cu binecuvântarea Prea-Sfinţitului Părinte Galaction, Episcop al Alexandriei şi Teleormanului Recunoştinţa – izvor de virtute “Aduceţi-vă aminte de mai marii (învăţătorii) voştri, care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa “. (Evrei, XII, 7) Trăim din plin vremea restituirilor. Ne întristăm şi ne bucurăm. Exact ca în dilema paulină: ” Ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne” (II Cor. VI, 10). Ne întristăm pentru supliciile celor despre care aflăm “cum şi-au încheiat viaţa” şi ne bucurăm pentru existenţa acelora care s-au dovedit coloane de granit în faţa “vânturilor şi valurilor” răului, având casa sufletului zidită pe piatra “care era Hristos”. Este emoţionant să baţi la uşa “CĂMĂRII CU SUFLETE”, cum îşi intitulează noua carte de restituiri Domnul Profesor Mihai Rădulescu, dar şi mai emoţionant să intri. O “cămară” astfel “împodobită” solicită “luminarea hainei sufletului” ca să intri într-însa. De aceea este o bucurie deopotrivă literară şi duhovnicească să vezi sintetizate ” un maldăr de documente ce însumează procese-verbale de arestare, de confiscare, de anchetare, de condamnare şi de eliberare ale celor ce au alcătuit, fără voie, lotul judiciar al Părintelui Nicodim Măndiţă”, cum mărturiseşte autorul. Mesajul cărţii trimite la observarea unei proscomidii duhovniceşti. Cine vrea să privească şi să înţeleagă nu poate să nu-şi pună întrebarea: “Cum au reuşit să convieţuiască pe acelaşi disc al ţării cel mai atroce comunism ateu cu Biserica cea mai rânduită din Ortodoxie?.” Răspunsul este unul: vocaţia liturgică a acestui neam care-şi converteşte întreaga viaţă în gesturi şi amănunte sacralizate şi renunţă la orice, la bunăstare şi la libertate chiar; dar la sacru, niciodată. ” Nicăieri ca-n România – puşcăria nu a fost prefăcută în sorbonă teologică şi în catacombă creştină în care au oficiat cele mai...

4. Condamnarea Parintelui Nicodim...

POVESTIRI DIN VIAŢA PĂRINTELUI NICODIM – ÎNTEMNIŢAREA PĂRINTELUI NICODIM 1. SA AIBA SOTUL OCUPATIE 2. NU M-AM MAI CASATORIT 3. GOANA PE DEAL 4. VIATA LELEI MARITA 5. CEL MAI TÂNAR UCENIC POVESTESTE 6. MAICA EPRAXIA CA MARTURISITOARE 7. ARUNCAREA ÎN TEMNITA A PARINTELUI NICODIM 8. PARINTELE GAVRIL STOICA ABIA IESISE DIN AIUD Apare cu Binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction Episcop al Alexandriei şi Teleormanului Scrierea de faţă constituie volumul II al lucrării “CARTEA INTERZISĂ sau CĂMARA CU SUFLETE” şi a fost culeasă, corectată şi tehnoredactată de autor (str. prof. Grigore Gănescu nr.10, sectorul III, Bucureşti; nr. telefonic 3 27 01 60) Ea face parte din colecţia “Biblioteca Ortodoxiei – Serie Nouă, al cărei redactor responsabil este Mihai Rădulescu: – ÎNVĂŢĂTURA PE SCURT A PĂRINTELUI NICODIM MĂNDIŢĂ culeasă de MIHAI RĂDULESCU (PĂRINTELE NICODIM MĂNDIŢĂ ŞI PATERNITATEA DUHOVNICEASCĂ de † GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; PREDOSLOVIE; NOTĂ şi CINE ESTE MIHAI RĂDULESCU? de MIHAI RĂDULESCU; “BIBLIOTECA ORTODOXIEI. Serie Nouă” semnat: Editura). Editura Agapis; 2.000. – POVESTIRI DIN VIAŢA PĂRINTELUI NICODIM DE VORBĂ CU UCENICII SĂI;. CARTEA ÎNTÂI (HARISMA “LITURGHIEI CUVÂNTULUI” de † GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; prefaţa: MÂNTUIREA PRIN CITIT de DAN VERONA şi PREDOSLOVIE de MIHAI RĂDULESCU); Editura Agapis; 2001. SINGURĂTATEA ANICĂI ŢUPU STÂND DE VORBĂ CU SINE ÎNSĂŞI. CARTEA A DOUA (HARISMA “LITURGHIEI CUVÂNTULUI” de † GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; prefaţa: MÂNTUIREA PRIN SCRIS de DAN VERONA; şi postfaţa: UN CUVÂNT DE ÎNCHEIERE A CĂRŢII de MIHAI RĂDULESCU); EDITURA AGAPIS; Biblioteca Ortodoxiei. Serie nouă; 2001. CALEA CĂRŢII. CARTEA A TREIA; ediţia a doua (PĂRINTELE NICODIM MĂNDIŢĂ ŞI CALEA CĂRŢII de † GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului); Editura Agapis; Biblioteca Ortodoxiei. Serie nouă; 2001 (Prima ediţie: PĂRINTELE NICODIM MĂNDIŢĂ SAU CALEA CĂRŢII (tipărită sub forma unui ziar, pentru parastasul duhovnicului Nicodim Măndiţă, de la...