CARTEA PRIETENULUI MEU

Acest capitol nou al site-ului www.literaturasidetentie.ro cuprinde:

1. Manuscrise ale unor foşti deţinuţi politici care nu şi le-au putut publica pe calea tiparului datorită lipsei mijloacelor materiale sau din alte pricini.
2. Manuscrise privitoare la detenţia altor persoane decât autorul lor care nu a fost condamnat.
3. Lucrări ale unor foşti deţinuţi editate foarte de mult timp şi care se cuvin reamintite cititorilor; Acestea pot fi socotite o a doua ediţie.
4. Scrieri publicate in memoria Dlui Profesor Mihai Radulescu de catre discipoli si prieteni

Mihai Rădulescu va continua pe calea aceasta lucrarea editurii sale RAMIDA, îmbunătăţind mijloacele sale vechi. Anume, cu ajutorul internetului el se adresează unui public mult mai numeros şi nu mărginit numai la teritoriul patriei noastre. CARTEA PRIETENULUI MEU continuă ideea că o carte politică nu trebuie să producă bani, iar Mihai Rădulescu, personal, nu va profita în nici un fel de şansele pe care le oferă, în acest mod, celor publicaţi. Ideea de interes material este exclusă.

Trebuie să subliniez că are imensa şansă de a fi ajutat de colaboratori care, la rândul lor, înţeleg să se dedice acestui site în chip absolut dezinteresat.

NOTĂ BIOGRAFICĂ

Poetul Horia Niţulescu s-a născut în comuna Aliman din judeţul Constanţa, mai precis în satul Mârlanu, la 6 octombrie 1914. În anul 1936 a susţinut licenţa la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A publicat două volume de poezie: ,Toamna în Paradis’ (în 1943) şi ,Drumul Soarelui'(în 1944). În al doilea război mondial a fost combatant în cadrul luptelor de eliberare a Basarabiei. Ulterior, a fost pe frontul de vest în calitate de corespondent de război. A fost hirotonit după încheierea războiului şi a slujit ca preot în comuna Vinţu de Jos (jud. Alba). În 1951, a fost arestat sub acuzaţia de crime de război şi a fost condamnat la 5 ani închisoare. După ce a cunoscut teroarea temniţelor Jilava şi Gherla, în anul 1954 a fost eliberat, mijlocind un decret de graţiere. Dar în 1958, a fost condamnat din nou, pentru recitarea unor poezii de Radu Gyr şi ale profesorului său Nichifor Crainic. Decretul de graţiere 411 l-a eliberat încă o dată peste şase ani, adică în 1964. Singura sa modalitate de trai după eliberare a fost un post de funcţionar mărunt la Cooperativa Progresul din Capitală.

(Mihai Rădulescu mulţumeşte Ioanei Niţulescu, nepoata poetului, pentru alcătuirea note biografice anterioare şi pentru dotarea acestui capitol fascinant al Cărţii Prietenului Meu cu toate documentele din arhiva familiei sale. Mai mult, domnia sa a cules personal întreaga operă a unchiului său, câtă este accesibilă până în prezent, cu un entuziasm vrednic a deveni pildă pentru toate neamurile fraţilor noştri întru duh răposaţi, care nu au avut timp, nici împrejurări favorabile pentru a se face cunoscuţi cititorilor de literatură română, pentru a pătrunde cu paşi regeşti în sufletele românilor.)