Shakespeare - Un psiholog modern

Cei doi tineri din Verona
ACTUL III, SCENA I (Fragment)

Launce (.scotând o hârtie): Iata catalogul starii ei. Imprimis. Poate cauta si cara. Pai, nici un cal nu poate face mai mult; nu, un cal nu poate sa caute, poate doar sa care; asadar e mai buna ca o mârtoaga. Item. Poate sa mulga; ia te uita, o virtute dulce pentru o fata cu mâinile curate (.) Speed (citeste la rândul lui): Imprimis. Poate sa mulga. Launce: Da, asta o poate face. Speed: Item, face bere buna. Launce: De-aici si proverbul: binecuvânteaza pe cel ce face bere buna. Speed: Item, poate sa coasa. Launce: E totuna cu a spune: dar stie sa rupa ata? Speed: Item, stie sa împleteasca ciorapi. Launce: La ce bun sa te-agati de-o femeie, daca stie sa te-ncalte? Speed: Item, stie sa spele si sa frece Launce: Asta-i o virtute deosebita; în cazul asta nu mai are nevoie sa fie nici spalata, nici frecata. Speed: Item, stie sa toarca. Launce: Atunci o sa pun lumea pe roate sa aiba din ce sa-si câstige existenta. Speed: Item, are si multe virtuti fara de nume. Launce: Cum ar veni, virtuti din flori; ca nu-si cunosc tatal, de buna seama, de aia n-au nume. Speed: Aici urmeaza cusururile ei. Launce: E-o cursa strânsa între ele si virtuti. Speed: Imprimis, nu trebuie pupata pe nemâncate, asta în legatura cu rasuflarea ei. Launce: Ce mai, pacatul asta îl astupi cu o masa dimineata. Citeste mai departe. Speed: Are gura dulce. Launce: Asta cumpaneste duhoarea din ea. Speed: Zau ca vorbeste-n timpul somnului. Launce: Asta nu conteaza, totu-i sa nu doarma când vorbeste. Speed: Item, Vorbeste rar. Launce: Prost e ala de-a pus-o p-asta printre cusururi. Sa vorbesti rar este singura calitate a unei femei. Te rog, scoate-o si pune-o ca virtutea cea mai de seama. Speed: Item, e mândra. Launce: Sterge-o si p-asta; e mostenirea Evei si nu-i poate fi smulsa. Speed : Item, e stirba. Launce: Cu atât mai bine, n-are dinti sa muste. Speed: Item, apreciaza cam des bautura. Launce: Daca-i bautura buna, asa se cuvine; de n-o face ea, o fac eu; lucrurile bune trebuie pretuite. Speed: Item, e prea darnica. Launce: Cu vorba nu se poate, ca scrie ca e-nceata; cu punga n-o sa fie, c-am s-o tin zavorâta; cu altceva se prea poate, si nu pot face nimica. Asa ca treci mai departe. Speed: Item, are mai mult par ca minte, mai multe cusururi decât par, mai multi bani decât cusururi. Launce: Opreste-te, e-a mea; de doua sau de trei ori la ultima rubrica am luat-o si m-am lepadat de ea. Repeta asta. Speed: Item, are mai mult par ca minte. Launce: Mai mult par ca minte? se poate; o s-o si dovedesc; cârpa acopera sarea, deci e mai lata ca drobul; parul care acopera mintea e mai mare ca ea, caci ce este mai mare ascunde ce este mai mic. Ce urmeaza? Speed: Si mai multe cusururi decât par. Launce: Asta-i cumplit! Ah! aici ma lepadasem. Speed: Si mai multi bani decât cusururi. Launce: Iata o vorba care face cusururile simpatice. Mda, o sa fie a mea.

* * *

Întocmirea unei astfel de liste a calitatilor si defectelor unui subiect, cu rubrica obligatorie a "observatiilor", constituie un obiectiv de baza al muncii psihologului si mai ales a psihologului scolar (sub numele de fisa psiho-pedagogica). Ea este si o distractie a elevilor din clasele mici, neam de neamul lor, sub numele "oracol", copiii jucându-se astfel de-a caracterizarea psihologica. De ce nu si fisa premaritala, propusa de William Shakespeare?

Epilog

Tema acestei carti este mult prea simpla ca sa aiba nevoie de lamuriri suplimentare. Obiectul nostru a fost sa demonstram ca în opera shakespeariana se întâlnesc la tot pasul întâmplari si caractere care clarifica avant la lettre cele mai multe concepte, probleme si metode ale psihologiei moderne în toata varietatea lor. Au ramas nespus de multe texte vrednice de a fi comparate cu datele psihologiei noi, dar epuizarea lor ar presupune o carte de prea mare specializare, pe când dorinta noastra a fost sa scriem un eseu usor de citit, ce sa edifice amatorii teatrului lui William Shakespeare asupra unui epitet des folosit, dar putin înteles în acceptia lui stiintifica.

În schimb, nu ne-am putut împiedica de a informa cititorul asupra datelor unor cercetari ce am efectuat, aparute în reviste mai greu accesibile ori mai rar cautate, deoarece ele deschid, credem, o cale noua catre fiinta umana.

Desi intentia noastra a fost sa evitam terminologia specioasa, impusa de progresul investigatiilor (si socotim a nu fi depasit limitele elegantei rabdari), daca am abuzat de bunavointa celor care ne-au sarbatorit paginile citindu-le, cerem, cu autentica parere de rau, iertare si solicitam întelegere si atentie pentru continut, în pofida iritantelor repetari de nume noi si greoaie. Subliniem ca rostul acestor analize ale "gândirii dihotomice-antonimice" este de a elucida (pentru moment, de a delimita, ca în cartografie) capacitatea ignobila a omului de a purta masca, adica de a minti. Un astfel de scop scuza mijloacele. Or, bardul englez a fost cel mai stralucit observator al minciunii care se strecoara ca o sopârla veninoasa printre ruinele gândurilor nobile îmbrâncind tencuiala si varul sub care renascentistii îsi ascund setea lor de parvenire.

A întelege ca Shakespeare este un mare psiholog sta la îndemâna oricui. A o afirma e o mare banalitate. A o demonstra este un joc - adevarat - agreabil, dar ramâne, totusi, un joc. Lectura lui Shakespeare presupune mai mult. Lumea personajelor lui e lumea noastra. A-i întelege eroii înseamna sa ne întelegem pe noi însine. A ne întelege pe noi însine înseamna sa ne întelegem semenii, înseamna sa întelegem omenirea, înseamna sa ne apropiem unii de ceilalti, înseamna sa vedem în prietenul nostru si în cel care ne dusmaneste reflectarea aceluiasi principiu uman, în esenta caruia se contopesc Hamlet cu Falstaff, cu Iulius Caesar, cu Desdemona, cu Timon, cu Viola, cu Richard al III-lea si cu atâtia altii si atâtea altele. Caci individul le poarta în sine pe toate cele bune si pe toate cele rele, iar vointa este gradinarul acestora, cum ar spune Iago. Opera lui William Shakespeare, citita cu ochii ratiunii si ai sufletului, nu ai dorintei de distractie (ce barbarie!), constituie una dintre caile de prima însemnatate catre integrarea în acest echilibru general. Întelegere, alegere, traire, într-acesta sta taina contactului cu verbul shakespearian. O meditatie continua, în sensul dinamic si transformational al acestui cuvânt; o iluminare, o împreunare interioara cu adevarul despuiat de straiele parabolei; o coborâre la izvorul proaspat al realitatii, al dorintei de autentic si al greselii, al setei de tihna si al impulsului catre singularizare si monstruos, aceasta înseamna o lectura din Shakespeare. Teatrul sau este puntea pe care o strabatem catre rezolvarea problemelor ce ne chinuie. Este cheia odihnei, desfatarii, cunoasterii si actului (cele trei dintâi nefiind decât aspecte ale celui din urma).

Atunci când exotismul triumfa în fapt si în litera, atunci când contemporanii sai se îmbatau cu aburii aventurilor titanice ale lui Tamerlan, ori cu evadarile adevarate si necrutatoare pe potecile oceanului catre orientul apusean nou redescoperit, exoticul pentru William Shakespeare este locul exilului acelui domn Prospero si care trebuie cu orice pret rationalizat, ceea ce va constitui o lege si pentru mai putin intelectualul Robinson Crusoe sau eroul birocrat al lui W. Somerset Maugham, identificat de catre moralistul (pasionatul iubitor al libertatii launtrice) N. Steinhardt, cu însusi medicul romancier ("Exotismul pentru el a lucrat în contrasens, în raspar, departarile au reîmprospatat punctul de plecare si l-au întarit. Dar lui Ulysse, nu i se întâmpla oare la fel? Sa fie periplul mereu menit a se încheia circular?" [60]). Pentru dramaturgul nostru, interesul geografic nici nu exista. Italia, da. Nu ca o tara a lumii, ci ca o provincie a unui spatiu uman originând Renasterea, nobil tinut de leagan al celor mai mari cunoscatori laici si occidentali ai sufletului. Danemarca? O vecina de-a Angliei. În schimb, geografia psihicului uman, ce desfatare! Asta s-a si straduit sa cunoasca si sa stapâneasca magul Furtunii. Restul a fost o întâmplare nenorocita, între rupându-l de la studiile sale, aidoma aceleia care l-a facut pe Kant sa-si paraseasca orasul o data în viata. Shakespeare ne-a lasat un mesaj de o mare profunzime carturareasca, plasat în planul unui verticalism ametitor: nu aventura, ci ecoul si semnificatia ei.

Shakespeare este piscul de pe care îmbratisam departarile. El este locul de taina în care ne întâlnim cu noi însine.

[1] Buffon, Discours sur le style, Paris, Librairie M. Hattier (1920), p. 17.

[2] Acest citat si urmatoarele din capitolul introductiv, precum si extrasele antologice (cu exceptia lui Hamlet) sunt preluate din editia: Shakespeare, Opere , vol. 1-11, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1955-1963. În celelalte capitole, am folosit traduceri proprii.

[3] Sister Miriam Joseph, c.s.c., în Shakespeare's Use of the Arts of Language , New York and London, Hafner Publishing Company, 1966, sub titlul Contraries and Contradictories , însira si exemplifica 11 figuri, bizuindu-se atât pe textele epocii, cât si pe cele shakespeariene.

[4] Multumim profesoarei noastre Zoe Dumitrescu-Busulenga, lui N. Balota, Leon Levitchi si Mihai Nasta, care ne-au îndrumat si sustinut moralul pâna la realizarea tezei de doctorat cu aceasta tema.

[5] Vezi analiza Eseurilor lui Bacon, în articolul nostru: Gândirea dihotomica-antonimica în literatura elisabetana, în "Limbile moderne în scoala", 1975, p. 111.

[6] În Literatura barocului în Franta. Circe si paunul, în româneste de Constantin Teaca, Bucuresti, Editura Univers, 1976, p. 33.

[7] Editura Stiintifica, l967.

[8] "Prietenii perfizi" în traducerea lui Leon Levitchi (Îndrumar pentru traducatorii din limba engleza, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1975), cu prilejul mentionarii lucrarii acesteia (p. 36-37).

[9] Vezi: Silvia Pandelescu, Dificultati ale lexicului francez, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969; Doina Condrea-Derer, Dificultati ale limbii italiene, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1973; Victor Vascenco, Dificultati ale lexicului rus, elemente de semantica contrastiva, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1975.

[10] Alexandru Graur, "Capcanele" limbii române, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976.

[11] În afara articolului citat la pagina 17, a se vedea si: Mihai Radulescu, O tragedie a cunoasterii: Othello, în "Limbile moderne în scoala"" vol. I, 1973, p. 67; Stilistica antropologica. O aplicatie: Gândirea dihotomica-antonimica, în "Revista de istorie si teorie literara", tomul 24, nr. 41, p. 487; Un message hindou dans une miniature arménienne, în "Revue Roumaine de l'Histoire de l'Art, Serie Beaux-Arts", tome XII, Bucarest, 1976, p. 105-111; Un probléme de stylistique antropologique: "La grotte intérieure", în "Revista de istorie si teorie literara", tomul 27, nr. 2, 1978 p. 189; Ibsen si fotografia în "România literara", nr. 40, 1978.

[12] Victor Târcovnicu, Pedagogia generala, Timisoara, Editura Facla, 1975, p. 28.

[13] W. Wundt, Hypnotisme et suggestion, étude critique, trad. (.) par A. Keller, Paris, Felix Alean Éditeur, 1893, p. 126.

[14] Acest citat si urmatoarele sunt traduse dupa: William Shakespeare, The Complete Works of - , London, Abbey Library, f.a.

[15] Dr. Sigm. Freud, Introduction à la psychanalyse, trad. (.) par Dr. S. Jankélévitch, Paris, Payot, 1926, p. 54.

[16] William Shakespeare, Oeuvres dramatiques de-, trad. (.) par Georges Duval, Paris, Ernest Flammarion, f.a., tome premier, p. 59. nota nr. 1.

[17] Vezi: Mihai Radulescu, Personajele lui Ibsen. Studiu stilistic antropologic, în "Studiu si cercetari de istoria artei. Seria: Teatru, muzica, cinematografie", tomul 25, 1978, p. 131.

[18] Victor Târcovnicu, op. cit., p. 34.

[19] Valori si echivalente umanistice , Bucuresti, Editura Eminescu, 1973.

[20] Vezi Mihai Radulescu, Montaigne: Omul fara masca, prefata a volumului: Montaigne Aforisme, antologie, traducere si prefata de -, Bucuresti, Editura Albatros (1977).

[21] Fragmente dintr-o scrisoare a autorului citata de Benjamin Crémieux în studiul sau: Henry IV et la dramaturgie de Luigi Pirandello , prefatând traducerea sa: Théâtre complet de Luigi Pirandello, Paris, Gallimard, 1928, p. 10-11.

[22] "România libera", joi 11 martie 1976.

[23] Vezi capitolul: Metodele de inducere a mecanismelor dihotomice-antonimice ale gândirii , în articolul nostru citat: Stilistica antropologica. O aplicatie: gândirea dihotomica-antonimica.

[24] Montaigne, Les Essais de - , 4 vol., Paris, Ernest Flammarion Editeur, f.a., II, 12, p. 201.

[25] Iata textul la care ne referim: "Aceasta piatra magnetica / Sa va fie drept marturie. / De ea s-a folosit pe vremuri Mesmer, / A carui obârsie e undeva / Prin meleagurile Germaniei, / Si care va deveni celebru / În Francia", apud Stefan Zweig, Tamaduirea prin spirit. Mesmer, Mary Baker-Eddy, trad. de Eugen Relgis, Sigmund Freud , trad. de St. Freamat, Editura Vatra, f.a. p. 30.

[26] În "Sunday Times", 28 dec. 1975.

[27] Braid, Neuropnology, l843, p. 135-l36.

[28] Stefan Zweig, op. cit., p. 43.

[29] Gardner Murphy, An Historical Introduction to Modern Psychology , New York: Harcourt, Brace and Company, London: Kegan Paul, Trench, Trubner & Co., 1929, p. 145.

[30] Gardner Murphy, op.cit., p. 143-144.

[31] Ne-a bucurat sa vedem ca un specialist, dr. Alexandru Olaru, a fost interesat de aceeasi piesa, în baza unor cercetari similare. Domnia-sa scrie: "În acelasi loc se descrie somnul hipnotic, descriere a carei valoare stiintifica sporeste prin exprimarea ei în termeni accesibili tuturor:

Sebastian: Ciudata tihna

  Sa dormi cu ochii larg deschisi, sa stai,

  Sa umbli, sa vorbesti, si, totusi,

  Sa dormi bustean!"

(Shakespeare si psihiatria dramatica, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1976, p. 339).

[32] Howard W. Haggard, M.D., Devils, Drugs & Doctors. The Story of the Science of Healing from Medicine-Man to Doctor, New York, Pocket Books, Inc., Rockefeller Center (1929), p. 322.

[33] Gardner Murphy, op. cit., p. 273.

[34] Repetitia lingvistica în piesele lui Shakespeare, în: Leon Levitchi, Studii shakespeariene, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 46-75.

[35] Dostoievski, Fratii Karamazov, trad. de Ovid Constantinescu si Izabella Dumbrava, Bucuresti, Editura Univers, 1972, Opere, vol. 10, p. 79.

[36] Kenneth Muir, Shakespeare the Professional, London, Heinemann, citat dupa Figurative and Wholesome , articol nesemnat din "The Times Literary Supplement", nr. 3737, 19 oct. l973, p. 1972.

[37] Shakespeare, Opere, în româneste de Ion Vinea, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1960, vol. 8, p. 271-272.

[38] G. Wilson-Knight, Muzica din Othello , în vol.: Shakespeare si opera lui. Texte critice , Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1964, p. 135.

[39] William Hazlitt, Characters of Shakespeare's Plays, London, Oxford University Press, 1966, p. 42.

[40] B.P. Hasdeu, Raposatul postelnic, Introducere, în: Shakespeare si opera lui., op. cit., p. 465.

[41] G.M. Matthews, Othello si demnitatea umana, în: Shakespeare si opera lui., op. cit., p. 152 -153.

[42] Shakespeare spusese ceva mai sus ca fiul cel mic ramasese cu sotia lui Aegeon (n. red.).

[43] Prof. L. Popoviciu, în colab. cu: conf. dr. B. Asgian, dr. I. Pascu, dr. L. Szabo, Somnul normal si patologic , Bucuresti, Editura Medicala, 1972, p. 282.

[44] Gardner Murphy, op.cit., p. 325.

[45] H.L. Hollingworth, The Psychology of Functional Neuroses, 1920, cap. II si The Psychology of Thought , 1926, p. 92.

[46] Gardner Murphy, op.cit., p. l05.

[47] William Hazlitt, op.cit., p. l4.

[48] Pierre Janet, The Mental State of Hystericals, 1892 si The Major Symptoms of Hysteria, 1907. Doctorul Alexandru Olaru (op.cit.) adauga: "Manifestarile somnambule, considerate de P. Janet de natura isterica, dupa opinia mea, (sunt) desprinse din contextul unei melancolii stuporoase" (p. 204).

[49] William Hazlitt, op.cit., p. 84.

[50] Montaigne, op.cit., I, 23, p. 107.

[51] Alexandru Olaru, op.cit., p. 362.

[52] Roland Jaccard, Georg Groddeck: La voie royale de la maladie, în "Le Monde", 6 dec. 1974, p. 25.

[53] Victor Sahleanu, Ion Popescu-Sibiu, Introducere critica la psihanaliza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972, p. 282-283.

[54] Sri Swami, Sivananda, Comment vaincre Ies soucis, în "Yoga", Bruxelles, deuxième année, 15 fév. 1965, p. 20.

[55] Shakespeare, Opere, op.cit., vol. I, p. 285.

[56] Shakespeare, Opere, op.cit., II, 5, p. 337 si respectiv III, 6, p. 340-341.

[57] Ibidem.

[58] Shakespeare, Opere, op.cit. , III, 2, p. 356.

[59] Vezi articolul citat: Mihai Radulescu, Stilistica antropologica. O aplicatie: Gândirea dihotomica-antonimica, în "Revista de istorie si teorie literara", tomul 24, nr. 4, 1975, p. 487.

[60] N. Steinhardt, Între viata si carti, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1976, p. 85.