RUGUL APRINS. DUHOVNICII ORTODOXIEI SUB LESPEZI

CUVÂNT ÎNAINTE

Volumul de faţă constituie o primă încercare făcută în ţară de a aduna la un loc mărturii despre detenţia a numeroşi clerici ortodocşi români sub autoritatea atee comunistă, de a le comenta şi organiza. Cercetarea martiriului clerical din România a fost deschisă de dl. Cicerone Ioniţoiu. Vieţuind în străinătate – deci având la dispoziţie mijloace anevoioase de informare şi, pe de altă parte, respectiva analiză fiindu-i sponsorizată de către Biserica Catolică -, lucrarea domniei sale enumeră nenorocirile abătute asupra Bisericii Unite şi lasă impresia că Biserica majoritară a neamului nostru a dat prea puţini mucenici – ceea ce, de altfel, marele truditor al istoriei nu afirmă niciodată, nici nu are în intenţie. Am specificat că este vorba despre o impresie şi am desemnat cauzele posibile. Aducându-i lauda cuvenită, autorul paginilor intitulate “Rugul aprins” – Duhovnicii ortodoxiei sub lespezi, în gherlele comuniste s-a hotărât să contribuie la eliminarea acestei impresii false şi la înlocuirea ei cu o cunoaştere cutremurătoare şi, în acelaşi timp, întăritoare pentru cititori, cunoaşterea unui martiraj extrem de numeros, de dureros, de înălţător, suferit de părinţii noştri duhovniceşti, preoţi, monahi, monahii, teologi şi, uneori, de laici în numele credinţei sau care, după eliberare, au pus început nou existenţei pământeşti, reorientându-şi vieţile spre dedicarea lor lui Dumnezeu.

Vom întâlni, în continuare, istorii sordide ale torturii individuale; dezvăluiri asupra modului cum întreaga familie a preoţilor ajungea în detenţie sau era scoasă în afara societăţii; consemnarea amănunţită a felului cum preoţimea ortodoxă română şi-a desfăşurat, fără întrerupere, activitatea misionară şi slujitoare în închisori şi lagăre; date privitoare la naşterea spontană aecumenismului local , încă din primul lagăr politic înfiinţat de tiranie, ecumenism al confesiunilor creştine, dar şi între religii osebite, născut prin marea frăţietate şi dragostea întru Hristos profesate de clericii ortodocşi, pomenirea unor stupefiante convertiri, ba şi minuni; şi, în final, evocarea rolului roditor al clerului nostru în a trezi conştiinţele laice până la auzirea chemării blândului Iisus către altar.

Apar aici figuri extraordinare ale credinţei noastre strămoşeşti, cărturari eminenţi, ca pr. prof. Dumitru Stăniloae, poetul Vasile Voiculescu, arhim. Benedict Ghiuş, prof. I.V. Georgescu; artişti cu realizări nemuritoare, ca pictorii bisericeşti arhim. Sofian Boghiu şi dirijorul arhim. Felix Dubneac; poetul ieroschimonah Daniil (Sandu Tudor); şi victime pentru iubirea de Divinitate, de adevăr, dreptate, mai puţin cunoscute, dar nu mai puţin tragice şi vrednice de închinăciune adâncă.

Această varietate de subiecte, ca şi modul diferenţiat de tratare a lor, mi-a impus împărţirea volumului în trei secţiuni, deosebirile dintre stilurile şi obiectivele literare ale cărora sunt atenuate de unitatea lui tematică.

Socotesc abia deschis dosarul a 50 de ani de martiriu al Bisericii Ortodoxe Române sub comunism, atât ca scriere literară (secţiunile II şi III), cât şi documentară (secţiunea I).

Dar până şi acest preludiu este cumplit de zguduitor şi extrem de necesar pentru studierea istoriei moderne a Bisericii noastre naţionale.

 

hai Rădulescu

 

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Câteva dintre textele din “Rugul aprins” – Duhovnicii ortodoxiei sub lespezi, în gherlele comuniste au apărut înAdevărul literar şi artistic , datorită osârdiei, ba chiar abnegaţiei publicistei Lelia Munteanu, studenta autorului şi – îndrăzneşte el s-o numească – prietena sa. Ea a creat pentru unele dintre aceste scrieri, în respectiva revistă, o rubrică amplă intitulată: “Persistenţa memoriei. «Tatăl nostru» cu căluşul în gură”.

Iată în ce ordine, în ce numere şi la ce date au văzut lumina tiparului (uneori titlul fiind uşor deosebit de acela selecţionat pentru acest volum):

– “Ecumenismul puşcăriei” – Anul III, nr. 125 / 19 iulie 1992, p. 6-7;

– “Slujbe divine cu căluşul în gură şi un botez răsunător” – ibidem ;

– “Inaniţia de gradul trei” – Anul III, nr. 126 / 26 iulie 1992, p. 9;

– “Învierea morţilor vii” – Anul III, nr. 127 / 2 august 1992, p. 8;

– “O listă a morţii” – Anul III, nr. 128 / 9 august 1992, p. 3;

– “Îngropaţi de vii la Baia Sprie” – Anul III, nr. 129 / 16 august 1992, p. 3;

– “Înţelepciunea şarpelui şi blândeţea porumbelului” – Anul III, nr. 130 / 23 august 1992, p. 3;

– “Bâta care schimbă faţa adevărului” – Anul III, nr. 131 / 30 august 1992, p. 8.

Pentru aceasta, autorul îi mulţumeşte.

De asemenea, aduce mulţumirile sale A.F.D.P.R. şi în special poetului Constantin-Aurel Dragodan pentru documentarea pusă la dispoziţia lui.

Dar mai ales mulţumeşte instituţiei ecumenice AIDROM, care a înţeles necesitatea apariţiei acestei cărţi şi a acceptat s-o sprijine; Prea Sfinţiei Sale Episcop Vicar Patriarhal Nifon Ploieşteanul, care a recomandat cu dragoste de ierarh acest sprijin; fostului student şi actual coleg al autorului, asistent la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, pr. Mihai Spătărelu, care a mijlocit aceste demersuri.

Şi, în primul rând, autorul mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a deschis inima şi mintea, că i-a dat puterea să poată pune început bun acestei scrieri, că a apărat-o şi că a condus-o până la cititori.