Data publicarii pe site: 20.07.2007



GEORGE ELIOT - "SILAS MARNER"

Capitolul XV

După cum bănuiţi, exista o persoană care supraveghea creşterea lui Eppie sub îngrijirea ţesătorului, cu un interes mai puternic, dar mai ascuns decât al celorlalţi oameni. Nu îndrăznea să facă nimic ce ar fi trădat un interes deosebit din partea unui moşier faţă de copilul adoptat de ţesătorul sărac, când o întâlnire întâmplătoare îi sugeră că ar putea face un mic dar bătrânului faţă de care şi alţii se purtau cu bunăvoinţă; dar îşi spunea că încă n-a venit vremea să poată face ceva pentru a uşura viaţa fiicei sale, fără a stârni bănuieli. Îl chinuia oare imposibilitatea în care se afla să-i ofere fiicei sale drepturile ei? N-aş putea spune. Copilul era îngrijit şi probabil va fi fericit, aşa cum oamenii săraci sunt adeseori mai fericiţi decât cei care trăiesc în belşug.
Această situaţie îmi aminteşte de renumitul inel ce îşi înţepa proprietarul când îşi uita obligaţiile şi se lăsa târât de dorinţe.
Obrajii şi ochii lui Godfrey Cass străluceau acum mai puternic ca oricând. Era atât de grav cât priveşte dorinţele sale, încât ai fi zis că este un om sever. Nu se ştia nimic despre Dunsey: oamenii ajunseseră la concluzia că s-a făcut soldat sau că a plecat prin alte părţi, şi nimeni nu dorea să fie prea exigent în întrebările sale legate de un subiect atât de delicat în ce priveşte o familie respectabilă. Godfrey încetase de a mai vedea umbra lui Dunsey tăindu-i calea, şi această cale se desfăşura dreaptă, înaintând spre realizarea celor mai frumoase şi îndelung visate dorinţe. Toată lumea spunea că domnul Godfery o apucase pe drumul cel bun; şi era destul de limpede care avea să fie urmarea, deoarece puţine erau zilele săptămânii în care să nu fie văzut călărind spre Warrens. Godfrey însuşi, când era întrebat în glumă dacă hotărâse ziua, surâdea cu conştiinţa liniştită a îndrăgostitului care poate spune "da". Se simţea alt om, eliberat de ispită; şi viziunea vieţii sale viitoare i se părea ca o ţară făgăduită, pentru care nu trebuia să lupte. Se vedea pe sine însuşi având întreaga fericire concentrată în jurul vetrei sale, pe Nancy zâmbindu-i şi pe el jucându-se cu copiii.