Data publicării pe site: 16.08.2006
HORIA NIȚULESCU
DRUMUL SOARELUI (1944)
IN MEMORIAM
Vă regăsesc pe toți la orice pas,
Pe drumuri împreună străbătute,
La mari răspântii, teafăr începute,
Unde eram, pe unde ați rămas.
Suișul nostru ager în tărie,
Întâmpinat de-atâți luceferi reci,
S-a destrămat, răpus, printre poteci,
Lăsând în drum povara noastră vie.
Câți ați primit în pieptul plin săgeata
De aur, iscusită de Arcașul
Și câți străbat acum, din nou, făgașul
De jos, - rămâne plină ceata.
Sub cerul pretutindeni bivuac
- Oriunde, aici, sau care parte altă -
Același cort ne-adună laolaltă,
Ca stelele și umbra lor din lac.
Din abur zămisliți, din lut, din sânge,
Același sorț rămâne scris pe chip
Și-n ochi plutesc fantome de nisip:
Când râde-ar vrea, atunci pornește-a plânge.
[ sus ] [ inainte ]
|
