Data publicării pe site: 03.12.2007
POEȚI DUPĂ GRATII
AUREL PASTRAMAGIU
Drum de nestemate
Drum
Bătut cu nestemate,
Drum
Scăldat în soare,
Pe cărarea Ta-nspinată
Fericit e cine moare.
Vânt,
Cu șuier care doare,
Sfânt,
Un gând stelat ne-aduce:
"Fericit e cine moare
Răstignit fiind pe cruce".
Foc
Ce arzi în noi, comoară,
Joc
De-arhanghel ca zăpada
Ce-ntunericul omoară
Răsucind în inimi spada,
Dai
În noi speranță vie,
Rai
De-argint cu nestemate,
Și deplină-mpărăție
Veacurilor înviate.
7. 02. 1945
Bun - rău
E noapte târziu;
Simt capul un rece sicriu,
Iar gândul ce-l port
E palid și țeapăn, e mort.
În zare de veac
Se-nalță pe labe un drac,
Privirea-i de jar
Îmi lasă în gură amar.
Mă fac tot mai mic;
Mi-e sufletul slab și pitic
Și neputincios copilaș
Plâng; mi-e silă, sunt laș...
Dar, plânsul, prelinsul,
Mă spală cu tot dinadinsul,
Și-ntors din pustiu
Simt gândul că mișcă, și-i viu.
El soarbe duh nou,
Își simte destin de erou
Și lupta începe pe față:
Rău - Bun, între moarte și viață.
11. 02. 1946
Fiul omului gândit-a pe Golgota
Cu cercuri largi, un vultur mă-ncunună
Când cer și apă una-s în furtună;
Cutremure pământu-adânc îl scurmă
Și fulger e Cuvântul de pe urmă.
Mi-e gândul nucă-nțepenită-n coajă
Și dragostea tot lacrimi pe răboaje;
În coastă simt o lance-n fapt de seară
Și gura plină de-o licoare-amară.
Tăceri adânci mă-mpresură cu ape
Și îngerii de straje-mi stau aproape;
Mă cheamă dorul, cerul și Făptura
Dar trebuie să împlinesc Scriptura.
Mi-e somnul apă grea, lumină moartă,
În setea de-a zidi o altă soartă:
Să ard Păcatul strămoșesc, Lumină
Din jertfa Mea și Grația divină.
16. 05. 1946
Aiud
Aiudul, galera destinelor noastre,
Ne poartă pe-a timpului unde albastre
Spre-un țărm neștiut, spre-un port neatins,
Spre-un far ce în noapte de mult stă aprins.
Ne frângem în grelele lanțuri, sub bice,
Sleiți, unii trupul se zbat să-și ridice;
Pe rând, tot mai multe zac ramele-n loc,
Galera-i o frunză-n al vântului joc.
Și azi, ca și ieri, mor pe nava cu vele
O ziuă cu soare, o noapte cu stele
Și-asemeni bătrânilor zei din Olimp,
Ni-i viața un zbor peste spațiu și timp.
În suflet purtăm paradisele ninse,
Parfumul pierdut din grădinile stinse,
Iar gândul se frânge-n tăcerea de mort:
Câți oare vedea-vom intrarea în port?
Dar vie ni-i dragostea-n pieptul ce doare,
Credința ni-i cântec, ni-i rază de soare,
Când viforul soartei, când crivățul crud
Ne murmură-ntr-una: Aiudul, Aiud...
09. 03. 1951
Colonia Mina Baia-Sprie
Somnolență
Plăpânde umbre, dese, contururile-neacă,
Sub umede amurguri de neagră catifea,
Lin, gânduri se alungă, corăbii largi când pleacă
Vălătucită scamă, nori lunecând abia.
Noian de frunze moarte se risipesc simboluri
În colbul dens al boltei pustiului azur,
Misterul se resoarbe în primele lui goluri
Îmbietoare noapte mă-nvăluie-mprejur.
Din viorii adâncuri ce-aripile-și răsfiră
Vapori de crin, otravă pe suflet se preling,
Neantul de lingoare destins lasciv respiră,
Fluide amăruie m-alintă, mă cuprind.
Și când himeric, unda fântânelor tăcerii,
Alunecând, mă fură afund, tot mai afund,
Prin pâcla îmbătată cu-aromele-nserării,
Mă mistui lent și totul și toate se ascund.
09. 03. 1953
Colonia Mina Valea-Nistrului
Tresărire
Au adormit aroma și misterul,
Petala-și culcă visul în fântâni,
Topit în lacrimă albastră, cerul,
Mărgăritar oftat l-îngrop în mâini,
Și când pe unduitul întuneric
Văpaia ruginește în tăciuni,
Tresar din somn, din vise mă desferic
Și urc pe aurori de rugăciuni.
Suișu-i fluturare peste ape;
Înrourat, pe cruce de catarg,
Mai limpede e cerul, mai aproape,
Rotiri de îngeri susură în larg.
06. 1957
Penitenciarul Gherla
Petala
Din trandafirul zâmbetului drag
Mai dăinuie pe lujer o petală,
Din evul dus, o singură vestală,
Doar un nuntaș ce-ntârzie în prag.
Corabie ce-n lente legănări
Culci nostalgia ultimei faleze,
Parfumul noapte, cântecul amiezei
Te-or troieni în mine cu uitări.
Ci-ntr-un amurg cu limpeziri de nea
Și-or strânge anii candid, trandafirii,
Caleașca-ntârziată-a regăsirii
Petalei ce-a căzut pe masa mea.
08. 1957,
Penitanciarul Gherla
Miezul nopții
Coboară lent și trist coboară
Pe-a îndoielii serpentină
Topită undă pe vioară,
Otrava nopților, felină.
Jur-împrejur, genună sumbră
Cenușa zării troienită,
Stingând contururi vagi de umbră
În fremătare infinită.
Amarul clipelor profunde
Îl sorb acordurile vane,
Dând cadențatelor secunde
Întinsul vastelor oceane.
03. 1964
Colonia Periprava
Porumbeii Aiudului
Motto: Uneori, un porumbel luneca pe la fereastra noastră. Să fie un semn?
Porumbelul - I
Mistuitor, azurul se revarsă
Peste arome, forme și culori,
Cu ramuri de măslin, din zarea ștearsă,
Lui Noe îi aprinde aurori.
Și cerul tot, când cobora în ape
Înfiorată undă de Iordan,
Cu cercuri largi, prin limpezimi pe-aproape,
Tot El încredința și pe Ioan.
Plutire nefirească peste fire,
Rotire revărsândă de tării,
Din taina zării, din nemărginire
Ne adă semnul noii mărturii.
08. 09. 1967
Porumbelul - II triptic
Potopu-amorțise - "Sub zare senină
Deschide bătrâne năier
Și saltă rotire spre cer
Zglobiu porumbel săgetând în lumină!"
Spre viu alburiu, afundiș, în plutire,
Aripile-i flutură lin
Cu-o creangă, lăstar de măslin,
Și-n iureș aprinde o nouă zidire.
*
Profundă e clipa când fiul împlântă
Piciorul în râul Iordan,
Smerit să-L boteze Ioan
Și glas părintește Îl binecuvântă.
Iar duhul în chip de porumb, întărește
Prin susur de-aripă prea calm,
Zvonită colindă și psalm
Ce urcă, corolă de raze, cerește.
Lumină-i cuvântul, stârnită bulboană
Și viscol în cuget buimac,
Sfârșit și țâșnire de veac,
Imperiului păcii de-a pururi icoană.
*
Desprăfuie-mi, Doamne, vederea ce-adastă
Prin beznele care mă frâng,
Crâmpei din edenicul crâng,
Suav porumbel lunecând la fereastră.
În zboru-i să-mi cearnă a liniștii boare,
Afund să mă poarte-n azur,
Să-mi fâlfâie jur-împrejur,
Adânci melodii fulgurat să presare.
14. 10. 1982
Toamna vieții
Pe creasta vremii sure
În estomparea ceții
Plâng cerbul tinereții
Din tainică pădure.
Cu dansuri largi, rotunde,
A frunzei agonie
M-adulmecă, mă-mbie,
Amurgul mă pătrunde.
Zadarnic or să vină
Miresme-n seara goală,
De-o vegetală boală
Mi-i sufletul rugină.
Târziu, prin ploaia lentă
A frunzelor aramă
M-ascunde, mă destramă,
Tristețea grea, latentă...
24. 11. 1964
Construcție
Motto: Viața este creație, nu construcție.
Întind o mână și culeg luceferi,
Iar din adânc desprind cristalul pur
Și ape negre-am strâns jur-împrejur,
Să-mi crească anii luminoși și teferi.
Tot culegând, fărâmele se-adună,
Bucățile de piatră mă cuprind,
Mă-mpresură, mă-ngroapă ca-ntr-un grind,
Nisip uitat în inutilă dună.
24. 12. 1969
Sinteză
Târziu și timpuriu stau față-n față,
Lumină și-ntuneric se privesc,
Firesc e Nepătrunsul Nefiresc,
În neschimbata curgere de viață.
În preafinit nemărginita zare
Acorduri largi tăcerile ascund;
Ascult atent la tonul lor profund
Și crește-n mine aspră întrebare.
Un deget, doar un deget pus pe rană
Nedumerirea o transformă-n crez...
Ce vis mai alb mai pot să-mi luminez,
Când Necuprinsul L-am cuprins sub geană?
Târziu și timpuriu stau față-n față,
Lumină și-ntuneric se privesc,
Firesc e Nepătrunsul Nefiresc,
În neschimbata curgere de viață.
24. 12. 1969
Aurel Pastramagiu
S-a născut la 21 Iunie 1922, la Galați.
În anul 1929, familia se mută la București.
În Aprilie 1941 intră în "Frăția de cruce" la liceul Titu Maiorescu din București.
Absolvent al Școlii Navale (1942-1944), a funcționat ca ofițer de marină militară în perioada 15 Aprilie 1944-15 August 1947.
A participat la acțiunea de evacuare a trupelor române din Crimeea, între 15 Aprilie 1944-13 Mai 1944, îmbarcat pe canoniera N.M.S. Lt. Cdor Stihi Eugen. Pentru comportamentul său este decorat cu "Coroana României" în grad de Cavaler, cu panglica de Virtute Militară, cu spade și frunze de stejar.
Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din București, secția filosofie, specialitatea psihologie, în 1948 și absolvent al Seminarului Pedagogic Universitar "Titu Maiorescu" din București 1948.
A fost arestat la 1 Iulie 1949, făcând parte dintr-un grup legionar care încerca să reorganizeze pe cei rămași fără legătură în urma arestărilor, începute încă din 1948, în vederea continuării luptei anticomuniste. A fost condamnat la 12 ani pentru crimă de uneltire contra ordinii statului.
A fost deținut în penitenciarele: Jilava, Aiud, Gherla, Constanța. A muncit în coloniile: mina Baia-Sprie (Oct. 1950- Oct. 1952) și transferat cu lot disciplinar la mina Valea Nistru (Oct. 1952- Ian. 1954).
În Aprilie 1957 participă la greva generală a foamei din penitenciarul Aiud. Este trimis cu lotul disciplinar, la penitenciarul Gherla-Zarca, pentru 13 luni.
Pentru că în 1961 expira condamnarea, conform sentinței, începând din vara lui 1959 i se aplică un regim de reeducare. Se refuză reeducării și, în ultimă instanță, nu mai vorbește. Rugăciunea pe aproape tot timpul zilei, l-a ajutat. Răsplata: este trimis, în 1961, la Securitatea Constanța pentru supliment de anchetă. În August 1963, în urma refuzului de a mânca, este trimis la colonia de muncă Periprava. Aici i se comunică ordinul M.A.I., prin care mai avea de executat 72 de luni. Este eliberat în Mai 1964.
În detenție a cunoscut personalități cu care a avut comuniune sufletească: oameni de cultură ca Wily Popescu, avocat, Gaby Bălănescu, ziarist, Luca Dumitrescu, avocat-scriitor-critic de artă, Mircea Nicolau, pe preotul Radu Șerban și diaconul Teodor Codila, amândoi căzuți la mina Baia-Sprie; pe preoții Iustin Pârvu, călugăr și Nicolae Grebenea; pe Nicolae Păun, avocat, pe Bucur Stănescu (coleg de Seminar Pedagogic), Nicolae Nicolau, medic oftalmolog și pe Marin Naidim, arestat în 1942, care i-a deschis larg fereastra spre "Isihasm", mai puțin cu vorba și mai mult cu fapta. Toți aceștia erau legionari.
A mai cunoscut îndeaproape pe: Teodor Roxin, fost senator de Bihor, Popescu Mișu, fost subprefect la Botoșani, Munteanu Vasile, redactor șef la Gazeta Transilvaniei, Liciniu Faina, doctor în drept, Mituș Ionescu, avocat, Alexandru Herlea, prof. universitar la Institutul de Silvicultură Brașov, Nelu Pădureanu, avocat, toți membri ai Partidului Național Țărănesc.
A mai cunoscut pe: Cojocaru Romulus, inspector la Siguranța Statului - om de o mare probitate, Vasile Cojocaru, Vasile Boaru, Ceuca Pavel, comisar poliție...
I s-a publicat, pentru prima oară, o poezie în revista "Extemporalul" a liceului Mihail Eminescu din București, în primăvara anului 1938. În Martie-Aprilie 1943, participă cu mai multe poezii în Revista Elevilor Școalelor Marine "Spre larg", în numerele 1 și 2, pe când era elev la Școala Navală.
Recent i-au fost publicate Poezii din detenție în Documentele Rezistenței nr. 2.
[ inapoi ] [ sus ] [ inainte ]
|