Data publicării pe site: 03.12.2007
POEȚI DUPĂ GRATII
SERAFIM PÂSLARU
Amurg pe Golgota Jilavei
În hrube, pământul se-ascunde durut
Și apele-n vad clăbucesc,
Și cerul, cu fruntea rănită pe scut
Se-nclină și cade ceresc!
Și tâmpla luminii se zguduie-n vânt...
Cernită e zarea-n văzduh;
Croncanii bat cuie amurgului frânt,
Și parcă și sfântului duh...
Și ziua se stinge-necată-n fântâni,
Și noaptea se-ntinde pe cruci
C-un giulgi de paftale de aur pe sâni
Și-n păr, cu uleiul de nuci...
Și iată, paharul de fiere băut...
Și omu-n piroane murind...
Luceafărul sus, cât un bob de năut...
Și visul vieții-nviind!...
Jilava, 6 Iulie 1958
Biblică
Îngerii, din pumni făcură
Cerului, cățui, în semn
De-nchinare; și din gură
Le turnară untdelemn...
Le-au aprins la căpătâie
Țintirimului de sfinți
Ca lumina să mângâie
Jertfa sfintei năzuinți...
Rafaelică-ntre stele,
Maica rugilor fierbinți
Toarnă aurul, să spele
Mâna beznei de arginți!...
Glasul umbrelor
Glasul umbrelor, în șoapte,
Unduit în murmur lin,
Duce apelor, prin noapte,
Psalmul cerului senin...
Albă, liniștea se-nchină
Somnul peștilor scăldând
Și ascultă, prin lumină
Cum se roagă unda-n gând.
Printre valurile-albastre
Clăbucite-n sânul ei,
O sirenă printre astre
Iese,-n păr cu flori de tei...
Fă-te, inimă, cățuie,
Suflă, dorule-n cărbuni,
Smirnă pletelor să-și puie
Împletite-n rugăciuni!...
Valpurgiană
Luna, în balcon de chihlimbar,
Murmură, visând un clar de lună,
Murmură și stelele-n hotar...
Și la dansul focului se-adună
Luna, în balcon de chihlimbar...
Plum de nori amenință-n senin
Prinși în dans macabru laolaltă
Și în joc de artificii vin
Când pe cerul scânteiat tresaltă
Plumb de nor ce-amenință-n senin...
Miezul nopții, îmbrăcat în frac,
Joacă-n hora ielelor mascate
Cu luceferii în piei de drac
Și cu vântul ce grăbit străbate
Miezul nopții, îmbrăcat în frac!...
Freamătă pădurea de năluci;
Freamătă și iarba din livadă;
Și-n grădina nopții, pe sub nuci
Vine dorul în genunchi să cadă...
Freamătă pădurea de năluci!...
Jilava, 23 Iunie 1958
Întoarcere!
Cerul, pe altaru-i de lumină,
Noaptea, sângerează câte-o stea...
Unde ești tu, floare cristalină?...
Doamne al puterii, fii cu ea!...
Știu că-aievea-n sân, doi nuferi, seara
Te-aș ruga, cu mirul Tău, să-i uzi...
Le mai dăruise primăvara
Și doi mici și gingași buburuzi...
S-or fi prăfuit de vreme, Doamne!
Șterge-i Tu de brumă și pe ei...
Ce s-or fi făcut de-atâtea toamne?
S-or fi prefăcut în funigei!...
Unde ești, visarea mea curată?
Ce meleag de basm vei fi vrăjind,
Tu, mireasă albă de-altădată?...
Vreau, prin zare, cale să-i întind...
Fă-i din curcubeie, ca să treacă,
Pod peste văzduh și depărtări...
Scoaba lunii, peste valea seacă,
Luntre, să pornească peste zări!...
Fulgere, vâsle și, din stele,
Zale pentru ancore să-i faci...
Cârmă, pune-i visurile mele;
Și, la pupă, dorul meu, cârmaci!...
Apăr-o de val și de furtună...
De ispita poftei pământești...
Tu doar s-o culegi să-ți faci cunună!
Doamne, numai Tu s-o îndrăgești!...
Valea piersicilor
Se lasă noaptea straniu
Pe umbre-ncrucișând
Ciolanele-i sub craniu
Cu cioc de corb flămând!
Lovind un braț de cruce,
Aripi de lilieci,
Jilave și năuce,
Stropesc pereții reci...
O bufniță-n orbite,
Cu stropi de chihlimbar,
Pătrunde pustiite
Ferestre de altar!
Lugubră trombă urlă
Tăcerea în urechi
Când lacul nopții-n turlă
Ascute coase vechi!
Și, palidă, o rază
De undeva-nflorind,
Prin noapte, luminează
O cruce-nchipuind!...
Vedenie
(Din bezna Jilavei)
Polara miezului de noapte, oare,
Mi-a licărit? Ce fuse, Doamne, Ce e?
Frumoasa beznelor? Sau ea, femeie?!
Sau vreo lumină-ntr-una călătoare?!
Uhu! Măi, N-aude, ieși din calea lactee
În calea carului tras de cocoare...
Sunt eu; și dorul ce mă strânge doare...
Trimite-mi robii, calul să-mi înșeie!...
Să zbor pe aripi albe de Avede;
S-o caut prin grădina de lalele
Când cerul înflorit, pe noapte șede!...
Hoinar, prin zări, s-o caut printre stele
Dar uite, câte bufnițe și ce de
stihii!... Dă, Doamne, ochii-mi să mă-nșele!...
București, Aprilie 1965
Descătușare
Surpați-vă, grinzi de-mbâcsit mucegai
Și dă-mi, temnicerule, cerul să-l sorb;
Prin bezna ticsită de șarpele orb,
Să cadă lumina și-n ochii ce n-ai!...
Să cadă, cu lanțul, genunchele tău
La sfântul cutremur al ceasului greu;
Să-ți zornăie zala-n urechi, Dumnezeu,
S-auzi un ecou din străfunduri și hău...
La stâlp, infamia să-și piardă-n piron
Un ciung fără cruce în suflet și mâini
Să-i sfârtece inima haite de câini
Și lupii să urle, să-i țină ison!...
Surpați-vă, ziduri jilave, de tot.
Pe umbrele negre, haine stihii,
Și voi, cucuvele, de stelele mii,
Atârnă-vă gâtul, cu limba de-un cot!...
Te bucură doară, tiran temnicer,
Când cerul va râde afară, la toți
Tu spune-i din parte-mi, te rog, dacă poți,
Că-n marea luminei, cum astrele pier!...
București, 29 Martie 1965
S-a stins!...
D-nei dr. A.B.
S-a stins o candelă pe cer!...
Și licuricilor, lumina...
De florile de lerui-ler
S-a scuturat acum grădina...
S-a stins o candelă din vis!...
Și focul vetrei prăbușite!...
S-a frânt o cruce în abis
Pe lăcrămioare veștejite!...
S-a stins o candelă-n altar!...
Lumina ochilor se strânse...
Și trist și orb, un felinar
La poarta primăverii plânse!...
În veci o candelă se stinse!...
5 Ianuarie 1961
Biblică
Cu turma păstorită de Iisus,
Trecea, pe drumul sfânt, o ciobăniță
Torcând, din spuma oilor, pe fus
Un fir topit în flori de lămâiță...
Bunica mea, când nu-i eram rugat
Deschise poarta și-i ieși-nainte
Și-nmărmurind, cu fusul ei cu tot,
Căzu sub vraja de petale sfinte...
Din ele, mama prinse mai târziu
Să-și împlinească dorul ei de mamă,
Să mângâie o frunte - parcă știu -
S-o șteargă de broboane c-o maramă...
Și tot din ele prinse mai apoi
Să umple o cristelniță de lacrimi
Ca, din botezul legii celei noi,
Să nască învierea dintre patimi!...
Mai vino, ciobănița lui Iisus,
Și lasă doina pe suspin să pună
Izbânda neamului cu fruntea sus
Și pune mucenicilor, cunună!...
Jilava, 3 Iunie 1958
Serafim V. Pâslaru
S-a născut la 1 Iulie 1911, în orașul Câmpulung-Muscel. A urmat școala primară nr. 2, apoi primele clase de liceu, (curs inferior) la liceul din Câmpulung, "Dinicu Golescu", iar cursul superior de liceu, la Cluj, unde își ia bacalaureatul. Urmează Facultatea de Medicină din București în anii 1930-1936.
A fost arestat de Securitatea din Pitești în anul 1957, luna Octombrie, în legătură cu grupul de rezistență anticomunistă "Arnăuțoiu" și anchetat de Securitatea din Pitești.
A fost judecat de către Tribunalul Militar din București, deplasat la Pitești și condamnat la 15 ani muncă silnică pentru uneltire împotriva ordinii sociale.
A fost eliberat la 3 August 1964 de la penitenciarul din Gherla.
Închisori prin care a trecut: Pitești, Jilava, Caransebeș, Gherla.
[ inapoi ] [ sus ] [ inainte ]
|
