detentia     teologie     stilistica
  home   noutati   evenimente   contact
 
 
  Postume, de Daris Basarab
 
  De vorba cu Dimitrie Grama,
despre prietenia cu Mihai Radulescu
 
  Din lumea lor, care-i şi-a noastră
Tiţa şi "Sălbatica
 
  Mihai Rădulescu - un apostol
al scrisului
 
  Ganduri dinspre viitor spre trecut
 
  O experienţă literară unică
Prefaţă la romanul "Condamnat să
învingă" de Mihai Rădulescu
 
  Mihai Rădulescu şi nonviolenţa
energetică
de George Anca
 
  Marele crez al omului Mihai Rădulescu
de Pr. Lect. Dr. Gheorghe Holbea
 
  In memoriam Mihai Rădulescu
de Mariana Gurza
 
  In memoriam: Prof. Mihai Rădulescu
de Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu Bârda
 
  In memoriam Mihai Rădulescu
de Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus
 
  Scrisoare din tarile calde
catre "tatal randunelelor"
de Monica Levinger
 
  Semnale către Monica sau
Cântecul lebedei
(spus mai pretenţios)
de Daris Basarab
 
  Esti fericit prietene?
Monica Levinger
 
  Cele mai reale convorbiri imaginare
Monica Levinger
 
  Aurel State, de Cicerone Ionitoiu
Cicerone Ioniţoiu
 
  Un om cat un veac: Petre Tutea
Cicerone Ioniţoiu
 
  Calvarul
Vadim Pirogan, Valentin Serbacov
 
  Amintiri
Petru Talpes
 
  Amintiri - Petru Talpes
(format pdf)
 
  Biblioteca de imprumut
Monica Levinger
 
  Conacul lui Radul
 
  Cuvânt de introducere
 
  Arhivă foto - Horia Niţulescu
 
  Toamna în paradis - Horia Niţulescu
 
  - Intâia chemare
  - Drumul argonautului
  - Ţara de brumă
 
  Drumul soarelui - Horia Niţulescu
 
  Câteva cuvinte despre poetul
Horia Niţulescu
 
  Un poet uitat: Horia Niţulescu
 
  Horia Niţulescu - Poeme şi articole
din periodice
 
  Horia Niţulescu - Prolegomena
la o anumită durată românească
 
 

Horia Niţulescu - Sentimentul cosmic
în spiritualitatea ortodoxă

 
 

Maica Teodosia Laţcu

 
  Arhivă foto - Maica Teodosia
 
  Amintiri
de Elisabeta Ionescu Miron
 
  Constantin (Tinu) Măruşcă
de Cornelia Măruşcă
 
  Parintele Ioan Iovan, Marturisitorul iubirii, de Nelu Baciu
 
  Amintiri despre Parintele Arhimandrit Vartolomeu Dolhan de Luminita Vartolomeu
 
  Amintiri din zarea vremii
de Mircea Nicolau
 
  Poeţi după gratii - vol. I
Antologie de
Constantin-Aurel Dragodan,
publicată de AFDPR
 
  Poeţi după gratii - vol. II
 
  Monahul de la Corod,
de Nelu Baciu
 
  Mâna lungă a securităţii
de Cicerone Ionitoiu
 
  Inchisoarea in Romania comunista
ca realitate memorialistica
(1948-1964)
Catalina Marza
 





Data publicării pe site: 16.08.2006




HORIA NIȚULESCU

TOAMNA ÎN PARADIS (1943)



CALIGRAFUL

Și de la Dumnezeu am învățat ceva: caligrafia.
Eu nu-l văd, ca alții, cu oile sau în ogor,
nici robotind ca un salahor,
cu sapă, cu bardă sau mistrie.
Nu, eu îl văd scriitor:
se așază la masa Lui de argint, ia condeiul și scrie.
O, condeiul lui de mărgăritar!
Și scrie apăsat, și șterge, scrie rar,
numai cu rouă și vis.
Uite, sub ochii noștri s-a deschis
fragedul lui manuscris.
Mie îmi place cum scrie El valul,
râul, ca un fir de beteală
și dunga norilor pe zare, violetă -
dealurile desenate ușure, cu cretă -
stelele sus, ca un lan de chirilice
și parafa Carului Mare.
Pentru toate vremurile,
pentru toate graiurile
are același, din veac, alfabet.
Scoate doar alte cerneluri din sipet
și scrie din nou, ca la-nceput,
în piatră, în iarbă, în lut.
Uite munții, frumoși, de metal,
ca un manuscris medieval
și pădurile calme, domoale,
cu chenare de umbră pe poale,
cu arabescuri albastre, cu spirale.
Îl văd și-acum, așa cum se trudește
la masă, chinuit, călugărește.
Pentru fiecare lucru are un text,
pentru fiecare umbră o pisanie,
scrise cu chenare roșii
și cu slove mari, de floare, ca-n cazanie.
Pe vremuri, cică, nu scria tocmai El:
punea pe alții să scrie, și nu știu cum se făcea, dar ei scriau la fel;
chiar cei patru sfinți evangheliști
erau un fel de stenografi, niște copiști.
Scriau mereu, fără simbrie
și El îi învăța, de sus, caligrafie.
De la o vreme a-nceput să scrie iar.
Scrie și acum,
cu litere de aur și de fum
uneori cu plaivazul mare, de jar;
atunci scrie greu, scrie amar.
Câteodată, când cade ostenit pe manuscris,
plânge și sărută fruntea poeților  în vis.
Și scriu ei atunci în locul Lui:
cu lacrima, cu visul Domnului.

 

OSPITALITATE

Bine-ați venit, prieteni, aici, în pragul meu!
Brumată zace-n fețe prelunga voastră cale.
Să vă dezleg, acuma, cureaua la sandale.
V-oi omeni, pe urmă, cu ce-o da Dumnezeu.

Pentru neveste-am lapte, muls proaspăt în șiștar
Și faguri noi în străchini, din florile de-acum;
Iar pentru noi, o bute cu flăcări de cotnar:
Să stingem crunt arșița pârdalnicului drum.

Veniți aici, sub noaptea cestor cetini.
-  Blagoslovește, Doamne, cinstita noastră cină -
Vedeți cum fierbe oala cu lumină?
Să închinăm: Bine-ați venit, prieteni!



RUGĂCIUNE PROFANĂ

Mai dă-ne, Doamne, ceasul preacurat,
Să mai visăm sub vechile umbrare,
Cu soarele ce toarnă în pahare,
Prin sita verde, aur strecurat.

Noi să vorbim de lună, de vreo carte,
Dezvăluind trecutul, în vechi cristaluri șters,
Ne amintind pe buze câte-un vers,
Cu iz amar de dragoste și moarte.

Adeseori, sub vreun molift stingher,
Cu-o fată 'naltă, legănând ușoară.
Și muzicile nopții să  ne doară,
Alunecând pe-un iaz adânc de cer.



[ sus ]  [ inainte ]