Este firesc pentru oricine stăpâneşte cât de cât aritmetica să constate că cei şapte membri ai Grupului, puşi în discuţie de prezentarea mea, să nu poată produce opt articole, socotind că fiecărui artist îi este dedicat unul singur. Însă anumite încurcături istorice au făcut ca numărul membrilor să depăşească în mod neclar cifra vestită de denumirea Grupului.
Cititorul îşi aminteşte că cel dintâi pictor înfăţişat de noi, A. J. Casson, nu a fost invitat să participe la expoziţiile de grup decât atunci când unul dintre membrii fondatori s-a despărţit de colegii săi. Este firesc să punem la dispoziţia lectorilor nişte noţiuni despre ambii. Iată o primă motivare a unui articol suplimentar, cel de faţă. Iar membrul fondator în cauză, acela care a renunţat la statutul său, a fost: Frank Johnston.
Născut în Toronto, aidoma viitorilor săi colegi a debutat lucrând la Grip Ltd. în 1908, după care a fost angajat la Tipografia Rous and Mann. În 1910, şi-a încercat norocul în Statele Unite, începând să studieze artele plastice la  Philadelphia, ulterior angajându-se în activitatea comercială la New York. După cum înainte de a face acest pas în U.S.A. Johnston participase cu spor la activităţile Grupului, la fel după înapoierea sa în Canada şi-a reluat preocupările de odinioară. Devenind membru al Clubului Artelor şi Literelor, fusese atât prietenul lui MacDonald cât şi al lui Harris. Ei l-au atras în excursiile din Algoma, dintre care nu a pierdut niciuna, exceptând-o pe cea din urmă. Dovedindu-se cu siguranţă cel mai harnic şi mai plin de energie dintre toţi membrii Grupului, când s-a organizat expoziţia Algoma, în the 1919, el a participat cu şaizeci de lucrări, depăşind astfel producţia fiecăruia dintre ceilalţi colegi din Grup. Iar câteva luni mai târziu a organizat o expoziţie personală, la T. Eaton Company Galleries, cuprinzând două sute de uleiuri, ceea ce l-a distins pe neaşteptate între pictori, încurajându-i aspiraţia la independenţă.
În toamna anului 1921 i s-a propus să preia conducerea Şcolii de Arte din Winnipeg. Pentru a-şi familiariza noii concetăţeni cu personalitatea sa, deschise aici cea mai amplă expoziţie ce putuse fi oraganizată în oraş până atunci. Acesta constitui punctul crucial de despărţire de Grup. În 1924, îşi oficializă demisia, dând de ştire cui voia s-o afle că nu exista nici o neînţelegere între el şi colegi, dar că dorea să-şi vadă neabătut de calea ce-i era proprie.
Ceea ce nu-şi dădu seama fu că, lăsându-se la îndemâna comerţului de artă, al căruia producător preferat devenise, Frank Johnston, preluând numele: 'Franz' Johnston (1927), sub influenţa unor artişti formalişti, îşi pierdu prospeţimea conferită de stimularea amicală din sânul Grupului. Astfel că, îmbunătăţindu-şi tehnica, pictura lui sărăci în viaţa firească ei, devenind tot mai decorativă.
 
Un altul dintre începătorii Grupului a fost Arthur Lismer. S-a născut la 27 iunie 1885, în Anglia. La vârsta de treisprezece ani, Lismer a intrat la Şcoala de Artă Sheffield ca bursier, punând astfel bazele unei ucenicii de şapte ani, pentru a deveni argintar. Nesimţindu-se în largul său în această meserie, plecă pentru un an şi jumătate la Antwerp, pentru a studia la Académie Royale des Beaux-Arts. A emigrat din Sheffield în Canada în 1911. Aici s-a aşezat în Toronto (Ontario). Ca mulţi alţii, şi-a câştigat traiul la compania de design comercial Grip. El împreună cu cei trei colegi de servici au pus bazele Grupului de Şapte, cea mai faimoasă mişcare din întreaga istorie a artelor canadiene. Stilul său a fost influenţat de şcoala din Antwerp,  de mişcarea de la Barbizon şi de aceea post-impresionistă, mai cu seamă de opera lui Vincent Van Gogh. El a fost acela care a dat tonul legăturii spirituale organice cu peisajul, legătură ce urma să devină caracteristica Grupului.
Firea sa independentă nu lăsa să-i scape nici un prilej de ironie, mai ales la adresa ţării unde se aşezase, a spiritului burghez, a atitudinii politicienilor. Referindu-se la pictura prietenului Tom Thomson, zicea: "Dacă ţara aceasta ar fi pe jumătate pe atât de stârnitoare pe cât ai spune din schiţele lui Tom, de ce oare atâţia canadieni, Doamne, vorbesc neîncetat despre burţile lor şi despre bănuţii lor?... Unde se ascunde spiritul romantic, spiritul filosofic?"
Pentru a combate indiferenţa şi ignoranţa publicului faţă de artele plastice, alături de jertfa picturii,  Arthur Lismer s-a dedicat întreaga-i viaţă, începând cu anul 1916, operei pedagogice impuse de faptul că devenise director al şcolii de artă din Halifax. Dacă uleiurile sale abundă în peisaje, ca profesor a fost pătimaş după arta copiilor.
Arthur Lismer s-a stins din viaţă la 23 martie 1969.

Edwin Headley Holgate s-a născut în 1977 în Ontario. Formarea şi-a dobândit-o în Montreal. Tot aici şi-a început studiul artelor de mic sub îndrumarea lui William Brymer. Înainte şi după primul război mondial,  a petrecut un număr de ani la Paris de unde permanent revenea la Montreal. În 1922, a deschis un studio şi a început a preda gravatul în lemn la École des Beaux Arts.
Edwin Holgate s-a ataşat Grupului celor Şapte abia în 1931. Rolul său în istoria colegilor de artă a fost fără însemnătate deoarece la scurt timp după apariţia sa în rândurile lor, membrii Grupului s-au risipit. Mai trebuie adăugat că Edwin Holgate nu a rămas la nivelul făgăduinţelor vestite de talentul său în tinereţe. Dimpotrivă, realizările lui au atins un nivel tot mai puţin atrăgător. El s-a stins din viaţă în 1977, fără a lăsa un gol de neumplut în lumea artelor plastice canadiene.

[ inapoi ]  [ sus ]