Tags

Related Posts

Share This

MORTII NOSTRI VII DIN TEMNITE

MIHAI RADULESCU

*

Mortii nostri vii din temnite

Sonete

Motto

ORA CARE PLANGE
(din temnita La Santé)

Trec orele lungi si natange
Cum trece-ncet o-nmormantare

Vei plange ora care plange
– Fugare clipe, clipe stange -,
Ca piere ora ca oricare…

Talmacire de Mihai Radulescu din
GUILLAUME APOLLINAIRE

1.VIZITE ALE UNOR FOSTI DETINUTI POLITICI

Delia,
Ai plans de-atatea ori cand ascultai
Povesti din hrubele de-odinioara,
Impartasite-n casa noastra iara
De-un domn, de altul, palizi fosti cobai,

In gherla nationala sau polara,
Tot mai indepartata si tot mai
Parelnic rancezita-n mucegai,
Desi atat de noua si de clara.

Dar nu stii vizitele ce imi fac
Colegii de-au murit in puscarie.
In fiecare noapte ei invie;

De maini ma tin in oarba mea pustie
Si ma pazesc de sorbul demoniac:
Sub ghilotina eu; iar ei tot tac.

2. PENTRU CONSTANTIN AUREL DRAGODAN,
ANTOLOGUL MONUMENTALEI LUCRARI
“POETI DUPA GRATII”

Ai triumfat la anii-ntelepciunii
Dand viata mortilor ce-au mangaiat
Cu lire nevazute-atat banat
Inmormantat sub pragul sfiiciunii.

Stransi din copilarie-n gherle unii,
Frumosu-abia aici l-au invatat.
Si s-au trezit zvarliti pe prici sau pat
De-o noua nastere; legati cu funii

Ombilicale au ramas de cer,
Nedeslusite pentru temnicer,
Si au cantat si au murit apoi.

De-atunci, osti fara numar, vin spre noi;
Sa nu-i uitam pe mortii vii si goi
In cartea-ti scrisi cu aur, ei ne cer.

3. MONSENIORULUI JUSTIN PAVEN,
ACELA CARE A CARAT IN MEMORIE POEMELE
LUI CONSTANTIN AUREL DRAGODAN,
SUB SOARELE LIBERTATII

Te cant, Justine, pentru ca ai scos
Din temnita poeme, -n mintea clara,
Si singurul tau trist dar sfant folos
Fu cand prin ele iar te condamnara,

La recluziunea aspra, seculara,
Cu alti tuberculosi tuberculos,
Intr-o arena cu figuri de ceara,
Gladiator iubirii de Hristos.

In boxa si poetul Dragodan;
In duplicat (ca viu sclipea in tine –
Din stupii tamplelor cu-albine-n vers).

A luat alti douazeci si cinci de ani –
Plus tot atat mai vechi -, sa ii decline
Alaturea-ti, Justine, -n Univers.

4. PENTRU VASILE TACU
“SARMAN POET NASCUT SUB TRISTE ZODII”

Seninatatea amara si domnia
Iti privegheaza stihu-n inchisoare,
Cum ruja din obraji si alba iia
Cinstesc decenta-n sate la fecioare.

Ti-ai tapetat celula cu sonete –
Altite-ornandu-ti anii mohorati -,
Cum si-umplu lazile de zestre fete
Si cuviinta strang flacaii cati.

Te intalnesti cu versu-n intuneric,
Orb, sa-l cioplesti contemporan homeric,
S-adaugi inca o podoaba mintii.

Trudesti la rucodelie ca sfintii,
Desavarsind un giuvaer himeric,
Sa lasi si tu obol, precum parintii.

5. MORTII MORTI

Tot mai din fum si tot mai stravezii
Sunt, Delia, mortii mei din inchisori;
Vorbind de ei, spun ca sunt tot mai vii,
Dar morti ii vad tot mai adeseori.

Zvelteti de ierbi marunte sau cicori,
De levantica si de papadiii,
Imi mai dau inca-nselatori fiori,
Crezand ca-s flori, veniti din noapte-n zi.

Dar ei sunt colb si iz de putregai.
Sunt oase, cateva, imbalosate.
Pierira cicatricele pe spate,

Iar ochii smulsi, absenti sunt mai dihai;
Ciuntite maini, picioare descarnate,
Abia de pot hrani azi cate-un scai.

6. PENTRU HORIA NITULESCU,
A CARUI PRIETENIE MI-A ALUNGAT CU RECITARI
MOARTEA

Cu-obrazul pergament acoperit de-o plaga,
Si gatul, carnea in amonte de la cot,
Cu sufletul prostit, ramas un jalnic ciot,
Deprins, pe dos, ca-n veac sa-mi tremure si raga,

Zaceam, impresurat de-al camerei boicot,
Tratat in cursu-a zeci de zile doar cu-o fraga
De polivitamine. Dar duioasa-ti saga,
Pe o corabie bizara, matelot

M-a angajat, sub carmuirea ta nebuna
Oceanul Iad al Poeziei impreuna
Sa-l masuram, rememorand al Ei tictac,

Indiferenta semenilor ce-o razbuna
Si viata-ti da in salt si-n berbeleac.
Te ascultam, taceam. De-am reinviat, tot tac.

7. METAMORFOZA

Esti mort; esti viu.
Sunt viu, sunt mort.
Tu n-ai sicriu,
Nici popii ort

N-ai dat. Eu port
Chip vinetiu
Drept pasaport,
Sa pot sa-nviu

Alature-ti.
Ma simt strain.
Inlatura-ti

Trup transmarin.
M-alatur, ti-
E sa ma-mbin.

8. INDOIT

Convietuiesc din cand in cand cu cel de-am fost;
Cu doua chipuri ma trezesc pe-aceeasi fata,
Ce-s simultane: unul cald si altu-ngheata:
Cu primul celuilalt incerc sa-i dau de rost.

Ma zmulg pe mine insumi dintr-un timp anost:
Sunt papusarul, dar sunt si a lui paiata;
Oricat de-abil ma simt, sa-i sprijin fata-n fata
In stare nu-s; si-mi par nebun, cand nu-mi par prost.

Sunt jude? Ma ascund tot eu la adapost,
Cand fapte bune-nvat, ce grabnic ma dezvata
Alt eu cu mutra muceda si malaiata –
Pe care (eu fiind) o stiu tot pe de rost.

Ah, dac-as vrea, ah, de-as putea sa scot harapnicul,
Sa ma desprind cat tine inca Timpul, grabnicul…

9. CEL DINTAI TURNATOR INTALNIT

Puteam sa nu-ntalnesc – adolescent poet –
Alt slujitor al muzelor, in puscarie?
Ce mangaiere sa-mi recite tocmai mie
Catrenul sau de-adio, susotit incet:

“Esti frumoasa ca o noapte care
Este-amanta hotilor de cai;
Dintii albi cum cade o ninsoare
De Craciun sau Sfantul Nicolai”…

Ii amanase incheierea sine diæ:
Zburase-amorul! El era acum ascet
Si sub betoane hohotea nemangaiet
Pe-a spaimelor de viitor caligrafie.

L-am invatat sa nu mai vanda scriitorii,
Cum hotarase-n subrezirea-i – ca sa scape.
Fagaduintele-i erau, vai!, iluzorii:

Eliberati, un nou mormant vru sa imi sape.
Il reinviu sa-l iert la cumpenele orii,
Cand carnea lui spre-Afund filtrata fu de ape.

10. ALT POET VANDUT

Ca o mumie ajunsese in anchetã,
Neverosimilã, sfioasa si urata.
Dar, cu noblete, spaima lui de bata,
In fata tinerilor, o tinea secreta.

Din amintirea crezurilor, mohorata,
Scotea sub soarele Jilavei din manseta
A eroismului defuncta silueta
Si a veleitatii inca vii, dar cata?

L-am intalnit in libertate. I-am sarit
La piept, cu frenezie. M-a respins usor:
S-ajunga la cenaclul M.A.I., grabit

Era, -mi incredinta. Eu, recunoscator,
Domnia de-a ma pune-n garda, am citit,
Asupra-nscaunarii sale-n iadul lor.

Postum regim, postuma glorie factice.
Poetul legionar murise comunist.
De lauda, ingenunchiat, satana Crist,
Au cine-ar sti in slava astazi sa-L ridice?

Nepoata sa primi garbaciul carierist
Si inclinarea ferma de a fi complice.
Emotionate, iscodirile peltice
Ma incercau de-i sunt pe plac panegirist.

Si n-am putut pe fata frica lui s-acuz.
Femeia sta Prostiei indoita roaba:
Minciuna ca e adevar, credea confuz,

Iar intr-ai sai, Poetu-l pretuia podoaba.
O trista victima a unui trist abuz,
Ce linistea din cioburi negre si-o injgheaba.

11. POETULUI ANDREI CIURUNGA,
STALP DE-A DREAPTA VIETII MELE, IN BALTA

Ursit ai fost de numele Andrei,
Mucenicit sa rabzi viata-ntreaga,
Ba tras in teapa pe al tau condei,
Ba smuls din drum de-a Timpului martoaga.

Iar Soarta, cand voia ca s-o mai dreaga,
Legandu-ti – de-un curmei un alt curmei –
O funie spanzuratorii draga,
Facea mereu la degete carcei.

Si iar in puscarie te trezeai,
La terciul de oftaturi si malai,
Sub gratia chioara si cu ziua ciunga.

Ca spune-i-as lui Dumnezeu din grai:
“Cum relele atatea le rabdai
La micul omul mare, – Andrei Ciurunga?…”

12. MOARTEA POETULUI

Epidemie: -a fost o gripa spaniola,
Ne-au dat o ceapa pe din doua, preventiv.
Noi, incapatanati, cu spirit subversiv,
Trageam de fiecare ceas nou la tombola.

Un singur necastigator fu agresiv:
Cu pumnii lui juca pe usa-o farandola,
Suna in noapte -a Gherlei vasta necropola –
Cerea un leac, cu bolmojeala de betiv.

Vizeta a muscat din spaima-ne tarziu:
“Ce-i, bosorogule, -ai capiat?!” – “Mi-e rau…” – “Atunci,
Te vindec eu!” il linisti un caraliu.

Gardianule, cu cizma -n capul lui arunci
Si azi, cand moastele i-s palid sidefiu.
Opreste-te, -asfinti demult D. Iov in munci…

13. AMINTIRILE MONSENIORULUI JUSTIN PAVEN

Naiv si pur, destainuiesti, Justine,
Cum te ingretosa porunca data
Ca gurile ravnite de-orice fata
Sa-nghita-atunci fecale si urine.

Ce tineri erau cei batuti cu tine
Si mintea ce sordid li-era stricata,
Iar trupul ce-nvatase sa se zbata
Cum se-adancea-ntre urlet si suspine…

Justine, astazi stiut ca “Monseniore”,
Hristos fu rastignit pentru-omenire,
Neascultarea lui Adam din fire,

Dar pustii ce n-au cunoscut iubire
Cui daruit-au cruntele lor ore
Si ale mortii negre aurore?

14. REEDUCARILE PIERDUTE –
IN AMINTIREA LUI SERGIU MANDINESCU –

Cu cati creitari de sange ai putut plãti
Culorile ce le-ai primit din curcubeu,
Sa faci din ele ortul tau si ortul meu,
Luntrasului s-avem ce-i da, noi morti de vii?

Cu tandere de luna bunul Dumnezeu
In zale ca sicriele ne polei.
Te infasa in mantia-ti de poezii;
Eu uns sunt cu-al Fecioarelor Nebune seu.

C-am intarziat la Cina voastra de sub Bata
Si-Impartasania din fecale si urina
N-am luat cu Voi. Se razvratesc si lung suspina

Razmii si mii de mii de veci din veci-lumina
Din care palida mea viata-i izvorata,
Ca dusa-i – fara-a fi prin iaduri coborata.

15. PERSPECTIVA CORECTA

Uitat-am sa traiesc; sunt singur, lainic;
Astept sa treaca anii ce mi-au fost sortiti.
Eu nu i-am cunoscut pe Radu Gyr, pe Crainic,
Desi in gherle timpurii, cu pasi grabiti

M-am adancit, ca Iona-n tot atatia chiti,
Ca sa inviu cu ei de mana, in chip tainic,
Hristosi sa ii impun pe cei doi mari huliti,
Eu ramanand in umbra sa-i slavesc: doar crainic.

Dar nu i-am intalnit. Ma dumiresc acum
Ca nici macar sa-i inteleg deplin nu-s bun.
O, ce distanta-i intre varstele durerii!

Calauziti, cei doi, au fost de Alighieri;
Pe mine Sancho ma tragea de un perciun;
Si cred ca, daca-am suferit(!), imi fu postum.
In loc de incheiere

INSCRIPTIE PE
“TASSO INTEMNITAT” DE EUGENE DELACROIX

Poetu-n gherla, sleampat si bolnavicios,
Tot framantand un manuscris sub talpa, jos,
Priveste-n cumpeni, ingrozit, spre treapta-afunda
A paclelor in care mintea-i se cufunda.

Imbatatoare, hohotele-n puscarie
Gandirea catre straniu si absurd o-mbie;
Ii da tarcoale Indoiala, -l incolteste
Cumplita Spaima, mii de masti schimband hoteste.

In geniu-acesta-nchis in beciul duhnitor,
In tipete, scalambaieli, roind in zbor
Spectral, ce-i haituiesc auzul ingrozit,

In visatoru-acesta de orori trezit,
Pecetea-ti vad, tu, suflet cu visari umbrite,
Inabusit de zidul Lumii Pipaite.

Talmacire de Mihai Radulescu din
Charles Baudelaire

Mihai Radulescu