HORIA NITULESCU

HORIA NIŢULESCU

DRUMUL SOARELUI (1944)

IN MEMORIAM

Vă regăsesc pe toţi la orice pas,
Pe drumuri împreună străbătute,
La mari răspântii, teafăr începute,
Unde eram, pe unde aţi rămas.

Suişul nostru ager în tărie,
Întâmpinat de-atâţi luceferi reci,
S-a destrămat, răpus, printre poteci,
Lăsând în drum povara noastră vie.

Câţi aţi primit în pieptul plin săgeata
De aur, iscusită de Arcaşul
Şi câţi străbat acum, din nou, făgaşul
De jos, – rămâne plină ceata.

Sub cerul pretutindeni bivuac
– Oriunde, aici, sau care parte altă –
Acelaşi cort ne-adună laolaltă,
Ca stelele şi umbra lor din lac.

Din abur zămisliţi, din lut, din sânge,
Acelaşi sorţ rămâne scris pe chip
Şi-n ochi plutesc fantome de nisip:

Când râde-ar vrea, atunci porneşte-a plânge.