home   noutati   evenimente   contact
 
  Istoria literaturii de detenţie
la români (I)
 
  - Prefaţă
  - Cuvântul autorului
  - Originile
  - Aspiraţia de a cuprinde întregul
  - Memorialistica propriu-zisă
  - Fragmentarium
  - Ficţiunea
  - Presimţirea reeducărilor
 
  Istoria literaturii de detenţie
la români (II)
 
  Rugul aprins
De la Mânăstirea Antim la Aiud
 
  Rugul aprins
Duhovnicii ortodoxiei sub lespezi
 
  Sânge pe râul Doamnei
 
  Casa lacrimilor neplânse
 
  Convorbiri cu Corneliu Coposu
 
  Preoţi în cătuşe
 
  La capătul iadului
 
  Comentarii
 
  Flacari sub cruce
 

 


Data publicarii pe site: 07.01.2006



Istoria literaturii de detentie la romani (I)

Prefața de Nicolae Balotă

Cuvântul autorului

I Originile


II Aspirația de a cuprinde întregul (eseul istoric)

Revelarea și evaluarea "Reeducărilor" la D. Bacu
Un iad creat anume pentru studenți (Virgil Ierunca)

III Memorialistica propriu-zisa

Tendinţa ordonării la Dumitru Gh. Bordeianu
Un memorialist elegant şi sobru: Viorel Gheorghiță
Cronica de la Vâlcea a lui Aristide Ionescu
Referatul lui Eugen Măgirescu
Umorul nu poate fi zdrobit - Ioan Munteanu
Un tânăr regalist în demascări: Justin Paven
Un sentimental printre bâte - Mihai Timaru
O carte majoră de Octavian Voinea

III Fragmentarium
O tentativă de a scăpa de reeducare: Petre Grigore C. Anastasis
"Priveşte cu atenţie şi ascultă" i s-a spus lui Ion Cârja
Constantin Cezianu aduce o mărturie îndoielnică
Catedrala lui Virgil Maxim
George Popescu, despre o tentativă de reeducare la Aiud
Trei mărturii propuse de Mihai Rădulescu

IV Ficțiunea

O reeducare "binetemperată" (Nicolae Călinescu)
Patimile după Paul Goma
Izbânda abstractului, înfrângerea epicului: Dan Lucinescu
Marcel Petrisor în casimca Jilavei
Iniţierea lui Mihai Rădulescu

V Presimțirea reeducărilor

Un ultim cuvânt al autorului



MOTTO:



      "Memoriile acestea nu fac decât să relateze înainte de orice, fapte. Fapte greu de susţinut şi mai greu de crezut - pentru o conştiinţă cu o oarecare raţionalitate. Greu de crezut într-adevăr dar şi mai greu de înţeles cum un om poate deveni propriul său călău, cum s-a putut ajunge la o asemenea identificare între călău şi victimă pentru ca până la urmă să devină un tot, graţie unui cinism, a unui sadism neîntâlnit, necunoscut până acum. (...) Ceea ce s-a petrecut la Piteşti putea să se petreacă oriunde. Căci nu era vorba doar de o voinţă de putere relativă la o altă putere. Ci de o experienţă dusă metodic, ştiinţific, pentru a determina până la ce punct spiritul este maleabil, omul reductibil la nivelul mediului său; sensul realului fragil - experienţă concretizând dorinţa de a instaura un ordin nou, purtător al unei certitudini fioroase că omul nu este decât o creatură socială, un robot gânditor."

     

D. Bacu