Macbeth (aparte): Mă-ntoarce boala iar. Puteam fi-ntreg, Ca marmora curat, ca stânca trainic, Nemărginit şi liber ca văzduhul. Şi-s prins şi strâns de temeri şi-ndoieli Hărţuitoare. Banquo-i la loc sigur? Întîiul ucigaş: Stăpâne, da! e sigur într-un şanţ, Cu douăzeci de răni adânci la cap: De moarte-i cea mai mică. Macbeth: Deci şarpele bătrân e la pământ Iar viermele fugar, prin firea lui, Cu vremea va putea venin să aibă. Dar n-are încă dinţi. Tu du-te. Mâine Vom sta de vorbă iar. (Ucigaşul iese.) Lady Macbeth: Regesc stăpâne, Nu-ndemni la veselie. E pe bani Ospăţu-n care gazda nu arată Că-i dat cu drag. Mănânci mai bine-acasă! Aici, tot gustu-l dă însufleţirea, Şi fără ea degeaba ne-adunăm. Macbeth: O, dulce călăuză! Vă urez deci La poftă bună, bună mistuire, Şi sănătate! Lennox: Sire, nu iei loc? (Intră Duhul lui Banquo şi se aşază pe locul lui Macbeth.) Macbeth: Azi toată floarea ţării-ar fi de faţă De n-ar lipsi al nostru vrednic Banquo. Mai bine-l dojenesc de rea purtare Decât să-l plâng de-un nenoroc. Ross: Lipsind, El şi-a călcat cuvântul. Regele Cinstească-ne cu-a sa crăiască faţă. Macbeth: Dar masa-i plină. Lennox: Ai loc oprit, stăpâne. Macbeth: Dar unde? Lennox: Aici! Dar, sire, ce se-ntâmplă? Macbeth: Cine-a făcut aceasta? Lorzii: Ce, stâpâne? Macbeth: Doar n-am făcut-o eu! De ce-ţi tot scuturi Spre mine pletele de sânge pline? Ross: Sculaţi, curteni! I-e rău măriei-sale! Lady Macbeth: Şedeţi, prieteni buni! Stăpânul nostru E-ades-aşa: din tinereţe-a fost. Luaţi loc, vă rog! E trecător ce are, O clipă doar şi iar îi va fi bine. Dar dacă vă uitaţi prea mult la el, Se mânie şi-i faceţi chiar mai rău. Cinaţi, făr-a-l privi. (Către Macbeth.) Bărbat eşti tu? Macbeth: Ba chiar viteaz: mă-ncumet să privesc La ce-ar îngălbeni chiar şi pe...

Regele: Nu-mi place şi găsesc că nu-i cuminte Să las frâu slobod nebuniei lui. Fiţi gata deci. Vă pregătesc solia, Iar el vă va-nsoţi în Englitera; Nu pot să-ngădui ceas de ceas în preajmă-mi Ameninţările smintelii lui. Guildenstern: Ne pregătim de drum. E pentru noi O sfântă şi pioasă datorie Să ne-ngrijim de mântuirea-atâtor Şi-atâtor inşi a căror vieţi şi pline Sunt strâns legate de măria-ta. Rosencrantz: Şi-un om de rând şi singur e ţinut Din toată vlaga sufletului său Să-şi apere de nimicire viaţa. Cu-atât mai mult acel de-a cărui soartă Fiinţa tuturora-i strâns legată. Când moare-un rege, el nu moare singur; Ca o vâltoare, trage după sine Tot ce-i prin jur. E-o roată uriaşă De culmea celui mai nalt munte prinsă Şi de-ale cărei spiţe mari lipite-s Mărunte amănunte fără număr. Când cade roata, micile făpturi Se prăvălesc – urmare ne-nsemnată – În vuietul ruinii. Totdeauna, Când regele suspină, ţara geme. Regele: Grăbiţi-vă pentru-acest grabnic drum, Vă rog; am hotărât să stăvilesc Această spaimă care prea de tot A luat-o razna. Rosencrantz şi Guildenstern: Vom fi gata, sire. (Rosencrantz şi Guildenstern ies. Intră Polonius.) Polonius: Se-ndreaptă spre iatacul mamei sale, Stăpâne. Eu voi sta după perdea S-aud tot ce-şi vorbesc. Mă ţin chezaş Că ea-l va dojeni cu mare-asprime. Dar cum ai spus – şi prea-nţelept grăit-ai – Un alt ascultător, nu numai mama – Căci mama e firesc părtinitoare – Să tragă cu urechea din loc sigur. Rămâi cu bine,-ocrotitorul meu; Nainte de-ora stingerii mă-ntorc Să-ţi spun tot ce-am aflat, Regele: Îţi mulţumesc. (Iese Polonius.) Păcatu-mi râncezit la cer duhneşte. Blestemul cel mai vechi apasă-asupră-i: Uciderea de frate! Să mă rog Aş vrea şi nu pot. Tare mi-e dorinţa Şi vrerea mi-e la fel de tare, totuşi Păcatul îmi înfrânge năzuinţa...

O câmpie lânga Dover. Intra Gloucester si Edgar, îmbracati taraneste. Gloucester: Cât mai avem s-ajung pe creasta sus? Edgar: Acum ajungi; nu vezi ce greu suim? Gloucester: Dar parca n-as urca. Edgar: Ba ce urcus! N-auzi cum vuie marea? Gloucester: Zau ca nu. Edgar: Atunci, si-auzul te-a lasat. Pesemne Ca de la ochi se trage s-asta. Gloucester: Poate; Îmi pare ca si glasul ti-e schimbat, Si vorba ta-i cu sart si-i mai aleasa. Edgar: Te-nseli, nimic nu s-a schimbat la mine, Decât în strai. Gloucester: Vorbesti cu sart, vezi bine. Edgar: Hai, domnule;-am ajuns; stai nemiscat. Te-apuca spaima când privesti în jos; Sub noi e-un stol de ciori, ce par de-aici Un norisor de gâze; colo-atârna, La jumatatea haului de stânci Cât capul lui, un om care culege Marar-de-mare – crunta meserie! Pescarii care umbla-acum pe plaja Par niste soricei, si mai departe, Un bastiment la ancora-i mai mic Decât o barca-n ceata, o parere, Iar barcile nici ca se mai zaresc. Talazurile care se frâmânta Batând prundisul, uite, nu se-aud, Atât de sus suntem. Nu ma mai uit, Ca mi se-nvârte mintea si ma tem Sa nu ma prabusesc. Gloucester: Ma du la tine. Edgar: Da mâna; esti acuma la un pas De marginea prapastiei; sub soare Nimica nu m-ar face sa m-arunc. Gloucester: Acum da-mi drumul. Uite înc-o punga, Prietene, în ea-i un giuvaer De mare pret, pentr-un sarman ca tine; Sfinteasca-l zeii, talisman sa-ti fie. Te du, ia-ti bun-ramas. S-aud cum pleci. Edgar: Pai, s-auzim de bine, bune domn! Gloucester: Îti multumesc din inima! Cu bine! Edgar (aparte): Nu m-as juca cu deznadejdea lui, De n-ar fi sa i-o vindec. Gloucester (îngenunchind): O, zei mari! Ma las de lumea asta si ma lepad Sub ochii vostri de durerea mea, În pace;...

Launce (.scotând o hârtie): Iata catalogul starii ei. Imprimis. Poate cauta si cara. Pai, nici un cal nu poate face mai mult; nu, un cal nu poate sa caute, poate doar sa care; asadar e mai buna ca o mârtoaga. Item. Poate sa mulga; ia te uita, o virtute dulce pentru o fata cu mâinile curate (.) Speed (citeste la rândul lui): Imprimis. Poate sa mulga. Launce: Da, asta o poate face. Speed: Item, face bere buna. Launce: De-aici si proverbul: binecuvânteaza pe cel ce face bere buna. Speed: Item, poate sa coasa. Launce: E totuna cu a spune: dar stie sa rupa ata? Speed: Item, stie sa împleteasca ciorapi. Launce: La ce bun sa te-agati de-o femeie, daca stie sa te-ncalte? Speed: Item, stie sa spele si sa frece Launce: Asta-i o virtute deosebita; în cazul asta nu mai are nevoie sa fie nici spalata, nici frecata. Speed: Item, stie sa toarca. Launce: Atunci o sa pun lumea pe roate sa aiba din ce sa-si câstige existenta. Speed: Item, are si multe virtuti fara de nume. Launce: Cum ar veni, virtuti din flori; ca nu-si cunosc tatal, de buna seama, de aia n-au nume. Speed: Aici urmeaza cusururile ei. Launce: E-o cursa strânsa între ele si virtuti. Speed: Imprimis, nu trebuie pupata pe nemâncate, asta în legatura cu rasuflarea ei. Launce: Ce mai, pacatul asta îl astupi cu o masa dimineata. Citeste mai departe. Speed: Are gura dulce. Launce: Asta cumpaneste duhoarea din ea. Speed: Zau ca vorbeste-n timpul somnului. Launce: Asta nu conteaza, totu-i sa nu doarma când vorbeste. Speed: Item, Vorbeste rar. Launce: Prost e ala de-a pus-o p-asta printre cusururi. Sa vorbesti rar este singura calitate a unei femei. Te rog, scoate-o si pune-o ca virtutea cea mai de seama....

Lui M. Rădulescu, cu admiraţie! Dihotomie antonimică. Te-am ascultat cam de trei ori – Stăteai cu Todea la taclale – Sorbeam din gura Dumitale Gânduri ‘nălţate înspre nori. Pe chipu-ţi tandru, sculptural, Vedeam un spectru de culoare, Ce ataca – ce simplu pare! Întreg registrul cultural. De unde oare-ai învăţat Să scoţi ascunsul la lumină?! În orice lucru afli-o mină De înţelesuri de aflat. Acum mă simt cam derutat: Caut în mine ce-am aflat . 13.09.’02 Bucureşti Versuri (cu, şi fără adresă!?…) Vol.I  pag.158 Daris...

[1] Buffon, Discours sur le style, Paris, Librairie M. Hattier (1920), p. 17. [2] Acest citat si urmatoarele din capitolul introductiv, precum si extrasele antologice (cu exceptia lui Hamlet) sunt preluate din editia: Shakespeare, Opere , vol. 1-11, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1955-1963. În celelalte capitole, am folosit traduceri proprii. [3] Sister Miriam Joseph, c.s.c., în Shakespeare’s Use of the Arts of Language , New York and London, Hafner Publishing Company, 1966, sub titlul Contraries and Contradictories , însira si exemplifica 11 figuri, bizuindu-se atât pe textele epocii, cât si pe cele shakespeariene. [4] Multumim profesoarei noastre Zoe Dumitrescu-Busulenga, lui N. Balota, Leon Levitchi si Mihai Nasta, care ne-au îndrumat si sustinut moralul pâna la realizarea tezei de doctorat cu aceasta tema. [5] Vezi analiza Eseurilor lui Bacon, în articolul nostru: Gândirea dihotomica-antonimica în literatura elisabetana, în “Limbile moderne în scoala”, 1975, p. 111. [6] În Literatura barocului în Franta. Circe si paunul, în româneste de Constantin Teaca, Bucuresti, Editura Univers, 1976, p. 33. [7] Editura Stiintifica, l967. [8] “Prietenii perfizi” în traducerea lui Leon Levitchi (Îndrumar pentru traducatorii din limba engleza, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1975), cu prilejul mentionarii lucrarii acesteia (p. 36-37). [9] Vezi: Silvia Pandelescu, Dificultati ale lexicului francez, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969; Doina Condrea-Derer, Dificultati ale limbii italiene, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1973; Victor Vascenco, Dificultati ale lexicului rus, elemente de semantica contrastiva, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1975. [10] Alexandru Graur, “Capcanele” limbii române, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976. [11] În afara articolului citat la pagina 17, a se vedea si: Mihai Radulescu, O tragedie a cunoasterii: Othello, în “Limbile moderne în scoala”” vol. I, 1973, p. 67; Stilistica antropologica. O aplicatie: Gândirea dihotomica-antonimica, în “Revista de istorie si teorie literara”, tomul 24, nr. 41, p. 487;...