6. Una dintre listele mortii

În cadrul cercetării asupra victimelor clerici ale închisorilor comuniste, unul dintre obiective este întocmirea unor liste complete care să cuprindă datele de stare civilă ale celor reţinuţi nejudecaţi (pentru anchetă, după care au fost eliberaţi, sau cu pedepse administrative); ale celordeţinuţi (în urma unei condamnări); ale acelora decedaţi(în anchetă; la locul efectuării pedepsei administrative sau condamnării; după eliberare, ca urmare a vieţii nefireşti trăite în perioada precedentă); ale acelora încă în viaţă . Pentru ca oglindirea suferinţelor abătute asupra lor să fie şi mai fidelă, aceste liste se cade să cuprindă o dare de seamă privitoare la pierderea locuinţei, chiar şi a dreptului de a mai rămâne într-o localitate sau regiune, la bunurile confiscate prin hotărâre judecătorească sau cu prilejul arestării (când nu mai poţi distinge ce a fost luat pentru a fi folosit de anchetă sau a fost însuşit în interes personal de către participanţii la arestare), cât şi consemnarea tuturor repercusiunilor ridicării unui membru al familiei asupra rudelor şi prietenilor (în cele mai multe rânduri, şi asupra unor cunoştinţe ocazionale. Citeam deunăzi despre întâmplarea unei doamne. Gătea în bucătăria a cărei fereastră stătea deschisă spre stradă. S-a oprit în dreptul acesteia un necunoscut. A rugat persoana în capot de dincolo de pervaz să aibă amabilitatea de a-i da câteva beţe de chibrit. Dorinţa i-a fost satisfăcută cu o politeţe firească. Omul era urmărit. Femeia a fost arestată şi condamnată pentru gestul său normal, interpretat ca un ajutor dat cuiva despre care – ATENŢIE! – nu se dovedise încă a fi încălcat legea! Gestul omenesc a fost interpretat, în termenii juridici ai epocii, ca ofavorizare .). Printre repercusiuni, trebuie enumerate din nou: arestări, anchete, reţineri abuzive, condamnări; dar şi pierderea serviciului, neangajarea în slujbe potrivite pregătirii, pierderea dreptului la studii, divorţuri şi, bineînţeles, bolile şi moartea subsecvente.

Întocmirea unor atari liste este aproape imposibilă, ceea ce nu înseamnă că n-a fost încercată parţial. Rezultatul acestei strădanii este incomplet şi nu arareori conţine date eronate. La ce mă refer? Unele au fost redactate în exil, de către un refugiat politic plin de bunăvoinţă sau altul, toţi dedicaţi menţinerii în stare de trezvie a memoriei martiriului românilor. Dintre aceşti truditori, acela care şi-a sacrificat întreaga existenţă petrecută în străinătate evocării personalităţilor şi persoanelor supuse la pierderea statutului civil în România este binecunoscutul autor, printre alte lucrări, al volumelor masive intitulate: Morminte fără cruci , domnul Cicerone Ioniţoiu. Pentru abnegaţia sa, i se datorează un omagiu maxim.

Însă ştirile, datele, până şi numele precise (sau complete) câte le-au parvenit cronicarilor epocii la care mă refer, sunt departe de a fi culese la prima mână, cu prilejul propriei treceri prin închisori a râvnitorilor documentarişti. Să nu uităm că ubicuitatea penitenciară şi concentraţionară nu le-a aparţinut. Nici măcar nu au suportat rigorile tuturor sediilor Securităţii, ale tuturor lagărelor, ale tuturor puşcăriilor şi caselor conspirative etc. În majoritate, informaţiile lor au fost consemnate apelându-se la amintirile altora, nu totdeauna oameni cu pregătirea ştiinţifică necesară pentru punerea bazelor unei istorii exhaustive a unei perioade atât de întinse şi de încercate ca aceea a ultimilor cincizeci de ani ce au zdrobit ţara noastră. Aşadar, condiţiile întocmirii destul de rarelor liste publicate în Occident nu întrunesc şansele exactităţii şi completitudinii necesare unor documente istorice definitive.

Alte liste, rămase pentru moment de uz intern, constituie rezultatul analizei cererilor de înscriere în diversele filiale ale Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, cât şi a altor documente însoţitoare. Acestea prezintă, la rândul lor, diverse neajunsuri. Primo, cuprind numai persoane în viaţă în momentul înfiinţării Asociaţiei. Secundo, puţini dintre solicitanţi şi-au specificat profesia, în cea mai mare parte fiind vorba despre pensionari care şi-au declarat exclusiv această situare în anonimatul ieşirii din activitatea socialmente recunoscută. Tertio, nu li s-a cerut să atingă în răspunsurile lor decât foarte puţine dintre obiectivele socotite de mine utile informării publice şi pe care le-am menţionat mai sus.

După ştirea mea, numai domnul Cicerone Ioniţoiu a publicat o listă cuprinzând clerici din toate confesiunile reprezentate în temniţele noastre – dar cu o preponderenţă jenantă a catolicilor. Nimeni nu a elaborat încă una referitoare la martirii Bisericii Ortodoxe Române, de pe întreg teritoriul Patriei [Lucrul era adevărat în epoca apariţiei acestei prime ediţii a cărţii. Astăzi, afirmaţia nu mai este valabilă].

Adaug că, în clipele când redactez paginile de faţă, numărul filialelor Asociaţiei care să fi pus ordine în arhive şi să fi comunicat la centru rezultatele investigaţiei lor este aproape egal cu zero, ceea ce dovedeşte o dezinteresare blamabilă, oricât este ea de explicabilă prin vârsta majorităţii foştilor deţinuţi politici şi, eventual, prin lipsa de şcolire a celor lăsaţi în viaţă. Va să zică, în scopul listării efectuate personal de către semnatarul cărţii prezente, el ar avea datoria să săvârşească, de la un judeţ la altul, cantitatea enormă de muncă necesară aducerii la lumină a datelor ce-l interesează. Presupunând că ar conduce la bun sfârşit o atare sarcină imensă, tot nu ar acoperi întreaga realitate, din lista sa lipsind seminariştii şi teologii cu studii incomplete tocmai datorită întreruperii lor prin intervenţia Securităţii sau fără de ea, ori prin hiatul dispariţiei din societate.

Presupunând că Ministerul de Interne şi al Justiţiei, ca şi Departamentul Cultelor, ar dori, printr-o minune, să colaboreze la o astfel de plată a unei datorii sfinte faţă de Istoria Modernă a României, dosarele constituite cândva nu cuprind altceva decât falsificări ale realităţii; deci, rămân absolut inutilizabile altfel decât ca mostre ale modului cum poate fi distorsionat adevărul de către totalitarim şi cum îşi poate acesta bate joc de legalitate. Nu mai punem la socoteală că ele nu grăiesc şi despre repercusiunile arestărilor.

Singura instituţie ce avea datoria administrativă şi, mai ales, morală de a ţine o evidenţă ca aceea propusă aici este însăşi Biserica Ortodoxă Româna – Patriarhia, Mitropoliile, Arhiepiscopiile, Episcopiile şi Protopopiatele. Este evident că această instituţie naţională nu şi-a descoperit chemarea; nici grija maternă, ori patriotică, impuse de specificul său, de a se preocupa de victimele din rândurile slujitorilor ei, ale comunismului ateu – acoperit de ea, într-un mod deconcertant, dar nu mai puţin diplomatic -, pentru ca ea să aibă încă o brumă de libertate necesară proteguirii şi însufleţirii în continuare a credinţei poporului român, în totalitatea lui.

În pofida piedicilor înălţate în faţa cui doreşte să înainteze cât de cât pe un teren virgin atât de anevoie de cunoscut, nu voiesc să trec cu vederea listele de deţinuţi ce mi-au parvenit, deoarece nimic nu se cuvine dat la o parte; oriunde găseşti o fărâmă de adevăr, o ridici, o ocroteşti şi o faci cunoscută.

Mă voi opri asupra listei elaborate de A.F.D.P.R. – Filiala Dolj, deja citată, repetând, unde este cazul, cele câteva date comunicate cititorului în capitolul anterior.

Iată conţinutul documentului explicativ însoţitor adresat A.F.D.P.R. – Filiala Bucureşti:

“1) Tabelele noastre cuprind 291 de foşti condamnaţi asupra cărora s-au pronunţat 2.652 ani şi 3 luni de închisoare; precum şi 2 condamnări la moarte transferate în muncă silnică pe viaţă.

Din acest total s-au executat 1.309 ani şi 10 luni de închisoare efectivă.

2) În continuare, înaintăm un tabel cuprinzând deţinuţi administrativ, în număr de 53 de deţinuţi, care au executat un număr de 157 de ani.

3) Lista decedaţilor cuprinde 203 persoane din judeţul Dolj [.].

4) Menţionăm că au fost cuprinşi în materialele noastre numai deţinuţii care au luat contact cu Asociaţia noastră până la ora actuală”.

Or, textul este datat 30 noiembrie 1990!

Urmează rezultatul propriei mele selectări, reclasificări, extrageri şi procentualizări a acestui material.

Decedaţi din Judeţul Dolj şi altele limitrofe:

1. ALBEANU PANTELIMON: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava. 2. ANGHEL NICOLAE: preot; jud. Romanaţi; decedat după eliberare. 3. ANTONEANU GHERASIE: preot; com. Gingiova, jud. Dolj; deţinut între 1958-1964; decedat după eliberare. 4. ARNĂUTU MARIN: preot; jud. Romanaţi; decedat după eliberare. 5. BARBU PANTELIMON: preot; jud. Dolj; decedat după eliberare. 6. BĂDESCU MIRCEA: preot; com. Slătioara, jud. Romanaţi; decedat după eliberare. 7. BAZILESCU DUMITRU: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 8. BERBESCU VIRGIL: preot; jud. Romanaţi; decedat după eliberare. 9. BOIANGIU GHEORGHE: teolog; Craiova; decedat după eliberare. 10. CAZACU GHEORGHE: preot; jud. Romanaţi; decedat după eliberare. 11. CĂLĂREANU LUCIAN: preot; -; decedat după eliberare. 12. CALUGĂRU ILIE: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 13. CHILEA SEBASTIAN: preot; -; decedat după eliberare. 14. CINCIU DUMITRU: preot; Craiova; decedat la Periprava, 1961. 15. CIOCAN CONSTANTIN: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava, 1961. 16. COLIŢĂ ION: preot; jud. Dolj; decedat la Periprava, 1961. 17. CORLĂŢEANU GHEORGHE: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 18. DILĂ CONSTANTIN: preot; com. Bărboi, jud. Mehedinţi; decedat la Periprava, 1961. 19. DINESCU NICOLAE: preot; jud. Dolj; decedat la Periprava, 1961. 20. ENCULESCU MARIN: preot; com. Vârbor, jud. Dolj; deţinut între 1959-1964; decedat după eliberare. 21. GHIŢĂ FLOREA: preot; com. Tapeziţa, jud. Dolj; deţinut între 1944-1945 şi 1959-1964, la Periprava; decedat după eliberare. 22. LUNGĂNOIU VICTOR: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 23. MAZELESCU ION: preot; jud. Romanaţi; decedat după eliberare. 24. MĂRĂŞESCU VIRGIL: preot; jud. Mehedinţi; decedat la Periprava, 1961. 25. MIRESGU TEODOR: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 26. MITROI FLOREA: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 27. NANCĂ EUGEN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 28. NICOLESCU AUREL: preot; jud. Dolj; decedat după eliberare. 29. OCHIŞOR SMARAND: preot; Balş, jud. Olt; decedat ? 30. PAN PETRE: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava ? 31. PÂRÂIANU CONSTANTIN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 32. PETCULESCU NICOLAE: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 33. PLEŞOIANU IORDACHE: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 34. POPESCU FOCA: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava, 1961. 35. POPESCU ION: preot; com. Bulgeşti; decedat la Periprava, 1961. 36. POPESCU MARIN: preot; com. Vulpeni, jud. Dolj; decedat la Periprava, 1961. 37. POPESCU F. MARIN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 38. RADU GHEORGHE: preot; com. Dănciuleşti, jud. Dolj; deţinut între 1958-1964; decedat după eliberare. 39. RĂDUŢOIU ION: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava, 1961. 40. RUSU RADU: preot; com. Gogoşu, jud. Dolj; deţinut între 1959-1964; decedat după eliberare. 41. SÂRBU CONSTANTIN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 42. SMĂRANDESCU ŞTEFAN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 43. STĂNILĂ ŞTEFAN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 44. STOIAN ION: preot; -; decedat la Periprava, 1961.

Nu pot să nu adaug acestor slujitori ai altarelor din Oltenia şi numele ţăranilor din satul Hunie, comuna Maglavit, judeţul Dolj. Acei eroi s-au opus colectivizării forţate, au fost condamnaţi cu sentinţa nr. 302, din 29 iulie 1959, la pedepse între 20 şi 26 de ani muncă silnică şi la confiscarea integrală a gospodăriilor. Focarul religios de la Maglavit – că îi acceptăm sau nu orientarea – le-a insuflat cu siguranţă curajul necesar unei atari acţiuni patriotice. Ei sunt:

1. GHIORGHIŞOR CONSTANTIN. 2. GHIORGHIŞOR ION. 3. GHIŢĂ ION. 4. LAZĂR ION. 5. LĂPĂDAT ION. 6. MIREA GHEORGHE. 7. MOREANU ŞTEFAN. 8. ORĂŞEL VASILE. 9. ŞERBU FLOREA. 10. TOMESCU ION. 11. TOMIŢĂ VASILE. 12. VLĂDAIA ŞTEFAN. 13. ZĂVĂLAG PETRE. 14. ZGLIMBEA PETRE.

Examinând, în continuare, tabelul cu deţinuţii condamnaţi şi cu anii executaţi în închisorile comuniste (Filiala A.F.D.P.R. – Dolj) – al celor încă în viaţă! – extragem următorii clerici:

1. MIHAI IOAN: preot; născut la 7.XII.1907; condamnat la 8 ani; executat 5 ani 1/2. 2. POPESCU C. DUMITRU: preot; născut la 24. IX. 1919; condamnat la 2 ani; executat 2 ani. 3. TUDOR ILIE: cantor, născut la 3 III 1923; condamnat la 22 ani; executat 6 ani.

Ne-a rămas să constatăm câţi clerici în viaţă încă în 1990 au fost reţinuţi fără proces, din câţi s-au înscris la respectiva Filială A.F.D.P.R.

1. NICA C. IOAN: preot; născut la 6.VII.1912; reţinut 7 ani. 2. PETRESCU FLOREA: preot; născut la 25. IX. 1915; reţinut 5 ani şi 10 luni. 3. STOICA ŞTEFAN: preot; născut la 19. IV. 1907; reţinut 4 ani o lună.

A sosit momentul să încerc a trage nişte concluzii pe marginea acestor oţioase înşiruiri de nume proprii şi date.

Repet: la un total de 203 persoane arestate şi decedate, din judeţul Dolj (şi câteva din alte judeţe, intrate în atenţia Filialei A.F.D.P.R. locale), un număr de 55 reprezintă preoţi (doar un teolog laic). Adică aproape o cincime. Dintre aceştia, 27 au decedat în detenţie, în acelaşi lagăr al morţii: Periprava. Doar 17 au supravieţuit muncii silnice, înfometării sistematice, torturilor, absenţei de îngrijire medicală şi au răposat după eliberare, ca urmare a chinurilor trecute. Numai 5 preoţi şi un cantor, din numărul total al clericilor arestaţi – fie condamnaţi de tribunal, fie administrativ – au izbutit să învingă moartea ce le-a fost menită tuturora în detenţie.

Holocaustul anticlerical ortodox este evident, după cum am mai scris.

Voi continua să o dovedesc.