MIHAI RADULESCU  *  COBOARA ALTE ZILE, ALTE NOPTI. VERSURI Calindar Foaie de inceput Mi-e graiu-ncercanat de oboseala. Nu pot sa scriu nici slova de-nceput Ca stihu-abia gandit m-a si durut Trezind cu ritmu-i grav a mea sfiala. Creionul arde. Fruntea tot coboara. Zdrobita cade-n albul mat al filei. Intepenesc largitele pupile In pragul unui nu stiu ce din seara. Si nimeni, nimeni nu e langa mine. Ning orele in jur. Ramai cu bine. Mihai Radulescu, 31 III 65   Clipa Tacerea e bolovanoasa cand patrunde-n oase. Copitele mistretului tacerii ara-n carne Si cataractele-oboselii se pravale-n mase Lichide si fluorescente peste brazda care Se adanceste-n delta sternului spre-un nod solar, Acolo unde beregata palpaie ca gusa Unui buhai de balta ametit de-al lunii var, Ce-si scartaie pe balamalele din gusa usa. Deasupra-mi cad cu pietre haitele atator nopti Lasate-n urma fara somn, strivite intre file, Cu blanurile arse de-ntuneric, ochii copti. Iar serpii visurilor se strecoara din argile Cu vuiet sugrumat de ocean pierdut in scoici. Aceasta e pisica mea salbatica, e Clipa! In gheara-i tintuind apocalipticile doici Ce-mi otravira-n veghe patimile cu aripa Imbrobonata de luceferi si de scaparari, Cand Ea le-ar sfasia-ntre colti, alaturea de mine, Obrajii sa li-i sanger, sufocat de intrebari, Sa pierd tot ce a fost in tinerete bun sau bine. Dar valul cald al pleoapelor – ce zbor de albatrosi! – Se leagana-mbaiat in soare mult, In soare greu, in soare strigat. Brusc ascult Cum canta Lumina. Mihai Radulescu, 19 IX 1965 La nunta din ianuarie – in spiritul lui Goya – Spanzuratori Cu brate vestede, Cununi de crestete, Cu bumbi vertebre Pe za de febre, Cu lat ce secera Prin seceta, Prin seceta inimii mele, La nunta Oaspeti, Spanzuratori Si roti de cazna, Haznale doldora de capete taiate,...

MIHAI RADULESCU * Ceruri sfasiate   In amintirea actritei Eugenia Dragomirescu I Purificat de dragostea mea freamat Simtind natura-n trupul de alaturi. Coboara gandu-n subsuoara calda; O, nimeni mai nebun ca mine nu e! Dau toate cartile din lume numai Sa inteleg ce-i carnea ta, iubito! Ai fost suvoi de lava si lumini Atunci cand ni s-a rupt din soare glia; Din firea ta umana astazi simt, Sa-nfrunte evul nostru, cum emana Metalele topite-n aburi densi, Din nodu-acela fara timp, dintai. Dar mai afund te rascolesc in carne Sa aflu cerul sugrumat de bezne. Si ma cufund, piezis, sub oceanul Ce-nchide-n clocotiri de zari si spume Ogorul fiilor pamantului. Tu te-ai nascut din ape, translucida, Un bumb de viata cat e un suras, Intaia planta, dimineata lumii Ce-a cantarit de-i ceasul lung spre noapte. Si ai cuprins planeta intre brate Ce miroseau a muguri verzi si cruzi, Lumina decantata in tulpine! Te-ai leganat pe radacini spre maluri, In taina preschimbata si salbatic In vietati de sine miscatoare. Tu esti tacerea pandei si esti saltul Intaiului jefuitor de sange. Esti piatra slefuita in caverna, Esti prima intrebare ce rasuna, Esti cea dintai morala omeneasca; Ce inteleapta-i nebunia mea! Prin ea traiesc, intelegand fiintarea, In tine-alaturea cu ierburi moarte, Pe tavalugul miilor de ani Schimbata-n hrana pentru alte ierburi, Alaturea de hoituri de-animale Ce-s moarte sa rasara-n alte trupuri, Alaturea de oameni ce-ngrasara Ast lut din care te-ai nascut, Femeie. Da, singura-mi scapare-i sa traiesc In tine, sa indepartez din minte Credinta ca sunt singur. Nu! suntem doi, porniti de la-nceputul Pamantului, aripi ce au tasnit Din puful alb al Pasarii Iubirii. II Iubirea doar patrunde-n intuneric! Nadir suprem cu gene-ntredeschise, Privind in ochii tai afund alunec, Prin dragoste, departe, catre cer. Si inteleg! In Spatii...

Aceasta lucrare reuneste 24 emisiuni radiofonice, difuzate intre 2 iulie si 30 decembrie 1997, pe postul Radio Romania Tineret, sub genericul: “CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE”. Ea este inchinata Prea Cucernicului Parinte NICOLAE TANASE, fostul student al autorului, care, prin multa sa intelegere si daruire de sine, a facut posibila aparitia primei ei editii, dupa ce a publicat si a doua editie a lucrarii aceluiasi autor: “CARTEA CRESTINULUI INCEPATOR”.Culegerea si tehnoredactarea computerizata apartin autoruluiPrima editie a cartii de fata a aparut in cadrul Seriei FIUL OMULUI nr. 13 a Editurii Ramida. PREAMBUL Ma gasesc in prezenta Prea Sfintitului Ierarh Vicar Parintele Prof. Dr. Irineu Slatineanu, pentru a afla un cuvant de invatatura despre Chemarea la credinta. Intalnirea are loc in casa Prea Sfintiei Sale. Aerul ei traditional, lumina varului ce-i imbraca zidurile, florile vesele ce-ti intampina pasii cand urci cele vreo doua trepte de la intrare, smocurile de iarba verde, mai mici si mai mari, prezenta unei lupoaice –  e vorba de un caine tanar – ce te saluta cu glas vanjos de mezzosoprana si se zbate, la capatul cladirii, dupa o plasa de sarma ridicata intre patru stinghii, s-o pazeasca de rautatea oamenilor (un dulau vagabond adoptat de Prea Sfintitul i-a fost otravit, in lipsa stapanului, dupa ce, cu un alt prilej, a fost zdrobit cu bata si aruncat in beci), toate se amesteca si se impletesc dimpreuna cu pozitia retrasa din calea aleelor publice ce strabat gradina colorata a Sfintei Episcopii a Valcei, pentru a-ti da increderea ca patrunzi in preajma unui ierarh gata sa-ti acorde timpul, cu intreaga-i intelegere.                 Intentionez sa vorbesc indelung cu ascultatorii mei, cu dumneavoastra, despre Chemarea intemnitatului, fie adresata aceluia care si-a pierdut credinta, fie adresata celui care trebuia sa si-o intareasca. In pregatire, e momentul...

cu un cuvant inainte de Prea Sfintitul Galaction Episcop al Alexandriei si Teleormanului CERUL VAZUT PRINTRE LACRIMI “Slavit fii, Doamne, care dand lumii suferinta, Ne-aduci o isbavire atator dezmatari, Si cu prinosu-i pururi curat Tu dai putinta Doar celor tari sa suie spre sfinte desfatari.” (Charles Baudelaire – “Binecuvantare”)             Iscusit condeier si aprig combatant al erorilor din inchisorile comuniste, “om al durerilor si cunoscator al suferintei” (Isaia 53, 3) – ca fost detinut politic – d-l profesor univ. Mihai Radulescu – ne ofera un prilej de “sfinte desfatari”.             De data aceasta alcatuieste niste “COVOARE” (STROMATA), viu colorate ideatic, dupa modelul lui Clement Alexandrinul, avand ca idee de baza “dezvaluirea contactului produs de Chemarea de Sus acelor cu sufletele deseori golite de orice aspiratie la a se mai inalta, contact readucator de viata, brusc sfintitor, odihnitor, a toate tamaduitor, uneori mantuitor cand omul o primeste” (p.13), bineinteles cu referire la “victimile de ieri ale tiraniei rosii” (ibidem).             Excursul naratorului, fara-ndoiala, se desfasoara emotionant, sub lumina urmatoarelor versuri ale lui Radu Gyr: “In chinul temnitei ma frang Sub grele lespezi mute Si infiorat de doruri plang In amintiri pierdute. Omatul spulberat de vant Se cerne prin zabrele Si-mi pare temnita mormant Al tineretii mele.”             Foarte multi eroi ai istorisirilor autorului au avut intr-adevar “temnita mormant”, dupa ce au vazut “cerul prin lacrimi” (Gustave Flaubert) si s-au convins ca “dragostea intre oameni si intr-ajutorarea crestina au fost mai prezente ca nicaieri in alta parte (…). Aici m-am convins ca sfintenia nu este utopie (…), ca este realizabila de cei ce doresc cu tarie s-o atinga” (p.57).             Comentand pasaje din cartea: “Viata asa cum a fost. Insemnari” de Corneliu Cornea (Arad, Ed. Gutemberg, editia II, revazuta si adaugita, 2003), domnul profesor ne invata...