Grupul Celor Şapte Tom Thomson s-a născut în Ontario, lângă Claremont, la 5 august 1877, însă a copilărit lângă Owen Sound. La 22 ani s-a străduit cât poate un băietan s-o facă să fie recrutat pentru a lupta în războiul cu burii, dar nu i-a fost dat să ajungă erou. Drept care acceptă să urmeze cursurile unui colegiu pentru specializarea în afaceri, din Seattle (Washington). Peste 5 ani, adică în 1904, se întoarse în Canada, pentru a-şi pune în aplicare îndemânările comerciale deprinse. Dar, în 1907, se angajă la o firmă din Toronto de design artistic, la care lucrau mulţi dintre viitorii membri ai Grupului Celor Şapte. Se antrenară cu toţii în excursii de investigare a întregii Canade. Fură înclinaţi mai ales către partea sălbatică a Ontario-ului de miazănoapte. Această regiune deveni preferata lui Thomson care, întretimp, se apucase de pictură cu nădejde. Astfel încât în 1913 deschise cea dintâi expoziţie personală. Evenimentul avu o mare importanţă în alegerea viitorului său; el îl determină ca în anul următor (1914) să-şi schimbe slujba, angajându-se să lupte împotriva incendiilor naturale, restul timpului stând la dispoziţia vizitatorilor, în calitate de călăuză în Algonquin Park, în partea nordică a Ontario-ului. Această retragere în mijlocul naturii ne aminteşte de cea similară a filosofului şi naturalistului american Henry David Thoreau (12 iulie 1817- 6 mai 1862), eseistul şi poetul renumit pentru a fi pus în practică (luând modelul filosofilor antichităţii sau ai Orientului) doctrinele Transcendentalismului, după cum a consemnat în capodopera sa “Walden” (1854). Thoreau a fost unul dintre prietenii slujiţi şi popularizaţi cu credinţă de către un alt mare gânditor al Statelor Unite, Ralph Waldo Emerson (25 mai 1803-27 aprilie 1882, poetul şi eseistul care a promovat doctrina Transcendentalismului pomenit). Paralela ce ne este sugerată merge până la recunoaşterea...

Grupul Celor Şapte Formarea lui Alexander Young (A.Y.) Jackson nu a fost una de invidiat. Tatăl său şi-a părăsit familia (din care şase copii) în Montreal, Quebec, unde s-a născut viitorul pictor (3 octombrie 1882). Acesta a fost obligat să-şi câştige existenţa prea de timpuriu, dar spre norocul său, locul de muncă (băiat de servici) şi l-a găsit la o firmă de litografiere. Fu calea sa de a intra în contact cu una dintre artele ce urmau să-i cucerească sufletul pe tot restul vieţii. Serile frecventa cursurile şcolii din Montreal: “Le Mouvement National”. Nu se cunoaşte limpede dacă plecarea lui în Europa, în anul 1905, ţintea la o specializare în direcţia apucată. Cert este că mijloacele materiale nu i-au îngăduit să străbată oceanul decât angajându-se muncitor pe un vas ce transporta vite. Această aventură, cu siguranţă deloc atrăgătoare, i-a lăsat, totuşi, gustul unei perfecţionări posibile. Drept care, după o escală la Chicago, unde a lucrat pentru o firmă de comerţ de artă, adunând banii necesari unei noi călătorii, şi a urmat cursuri la “Art Institute”, reveni în 1907 la Paris, cu determinarea de a studia Impresionismul. Frecventă “Academia Julian”, unde lucră sub îndrumarea lui J-P Laurens. Vizită Olanda şi Italia, însetat să se informeze în domeniul ales pentru o viaţă şi să se scalde în atmosfera marilor centre ale picturii europene. Contactul cu arta franceză a constituit elementul cheie al deciziei sale de a practica pictura ca profesionist. Unele lucrări din epoca aceea ar putea fi acuzate că reprezintă dovezile lăsate de începătorul insuficient obişnuit cu arta sa; cum ar fi tabloul “Notre Dame”, reprezentând exteriorul îmbeznat al catedralei, surprins la un ceas când formele nu se mai disting limpede. Personal, mai curând aş opina, dimpotrivă, că nu lipsa de exerciţiu al începătorului poartă...

Grupul Celor Şapte Născut în Orillia, în 1890, Frank Carmichael a ucenicit în atelierul părintelui său, anume la încheierea căruţelor, trăsurilor ş.a.m.d., până în anul 1911. La vârsta de 21 ani părăsi meseria învăţată, pentru că îl atrăgeau aspiraţii mai înalte. Se angajă pe drumul tiparului, lucrând pe rând la mai multe întreprinderi. Nemulţumit să-şi schimbe numai direcţia preocupărilor, în căutarea unui venit ce să-i înlocuiască sursa de bani de până atunci, se înscrise şi la Colegiul de Artă Ontario din Toronto, unde a fost elevul lui William Cruickshank şi George Reid. Aici i-a avut colegi pe Tom Thomson şi pe alţii din viitorul Grup al Celor Şapte. Pentru perfecţionare, se înscrise la Académie Royale des Beaux-Arts din Antwerp (Belgia), în 1913. Revenind în Canada, împărţi un atelier cu Thomson, în Studio Building, în 1914. Influenţa prietenului numit o resimţi cu putere în arta sa. Cel mai tânăr dintre aceia care vor forma Grupul Celor Şapte, el îi va însoţi săptămânal la peisaj şi va face paşi mari în surprinderea realităţii şi în procesul transpunerii ei. Dar chemarea către viaţa caldă a familiei şi a perspectivei unei existenţe mai ordonate îl conduse în faţa altarului curând. Din păcate, timpul rezervat picturii va fi pus în balanţă cu acela închinat susţinerii alor săi. Abia în 1923-4, când grupul de prieteni hotărî o îndelungată excursie de lucru în Nord, se realipi şi el truditorilor cu penelul ce-i erau dragi. O mare perioadă de timp, de la nuntă încoace, a fost ‘pictor de duminică’, schiţând în Orillia de baştină o dată pe săptămână şi îngăduindu-şi numai o dată pe an o vacanţă de şapte zile petrecute departe de casă, dedicate toamnei şi frumuseţilor acesteia. Iată pricina pentru care s-a apropiat mai mult de membrii tardivi ai grupului,...

Grupul Celor Şapte A. J. Casson Norii constituie nişte reliefuri celeste. Munţi plutitori, ameninţători, cu trupurile oscilând între albul zăpezilor, vânătul roşu al lavelor, verdele albăstrui al rocilor acoperite de muşchi vechi ca lumea. Sunt creste ţâşnind din înalturi către sol, revărsându-se invers, pregătite să zdrobească viaţa. Fregate geometrizate, înaintând, plutitoare ca nişte fantome, printre colţii trunchiurilor lovite de trăznete, şi agăţându-şi piepţii şi poalele, zgâriindu-şi-le până la sânge în aceşti canini sălbatici şi urieşi. Alteori sunt fâşii, sunt sfârtecări, sunt fălci. Sau nu sunt. Cerurile, în acest caz, adună în sânul lor bezne fără nădejdi, ca gura vulcanilor clocotind undeva către fundul pământului, ca gura oceanelor gâlgâind dincolo de patul lor invizibil, ca fruntariile ce despart Văzutul de Necreat şi susţin, în acel No Man’s Land, o strepezire de posibil viitor vestind prăbuşirea Cerurilor înseşi şi amestecul pământurilor. Implozii de alburi, cremuri şi înverziri. Hohote, vânări, iceberguri sburătoare sau adăstând în înalt aidoma unor insule vrăjite şi transparente. Aici se prefac în şaluri de ceţuri înecăcioase, de un alb misterios, ce lasă să se întrevadă spărturi de cer de culoarea frunzelor. Dincolo devin lame de cuţit străfulgerând prin materia smălţuită a patului solar albastru. Chiar când reprezintă numai limbi ce ling azurul, tot masivi sunt norii aceia canadieni, a căror greutate stă gata oricând să imite structurile materiei de pe faţa solului. Sculptorul lor este viul Demiurg, Ultimul, Cel Necuprins. El ne freamătă fiori prin carne, deoarece atari creaţii nu s-au mai văzut, nu s-au bănuit, nu au fost aşteptate în lumea noastră cea smerită. Norii arată ce se pregăteşte dincolo de Hotar. Dar vegetaţia? Acele foioase ale căror coroane au formă de frunză, atunci când, de fapt, nici o frunză nu o poţi citi în pasta vâscoasă verde lăptos, ce le umple...

I Cornelius David Krieghoff 19 iunie 1815 – 8 martie 1872 Cel dintâi nume ce îmi reţine atenţia ca deosebit de preţuit de către populaţia de origină britanică din Canada, pentru realizările sale plastice, aparţine lui Cornelius Krieghoff. Am menţionat pătura din care s-au ridicat cumpărătorii tablourilor lui, pentru că amatorii de origină franceză de pictură în ulei se pare că i-au dispreţuit romanţiozitatea pseudopoetică, deloc comparabilă cu nivelul stilistic al operelor din ţara lor de obârşie. Ba ni se spune că socoteau lucrările sale o adevărată “insultă” adusă culturii franceze. Pentru ei, ceea ce stârnea înduioşarea până la lacrimi a admiratorilor lui Krieghoff rămânea o penibilă caricatură a vieţii lor celei noi. Vom vedea curând că nu se depărtau prea mult de adevăr. Cornelius David Krieghoff s-a născut în Olanda, la Amsterdam, la 19 iunie 1815. Şi-a petrecut adolescenţa în Schweinfurt, adică în Bavaria, unde tatăl său avea o făbricuţă de tapete. Chipul lui matur este caracteristic romantismului, aşa cum l-a reţinut pelicula din colecţia M.O.Hammond. Îl evocă oarecum pe  acela al lui Berlioz. Figură prelungă, dar cu pomeţii dezvoltaţi. Fruntea înaltă se sprijină pe sprâncenele bogate şi sălbatice. Nasul viguros trădează o mare energie, împrumutând feţei sale un aer de învingător. Bărbia ascuţită este cu adevărat agresivă, după cum şi părul deosebit de abundent, despărţit cu o cărare ce lasă o claie bogată deasupra pavilionului urechii stângi, pe când în partea dreaptă a craniului, după ce se întinde pe creştet asemeni vegetaţiei sufocante a unei subpăduri, în final se clădeşte şi aici pe înalt. Cât de rebel va fi părut în anii adolescenţei! În 1837, la vârsta de douăzeci şi doi ani, a traversat oceanul şi s-a înscris pe listele armatei americane, participând chiar la nişte lupte locale, în Florida. La capătul...